CULOARE SI VESELIE

Concurs:

CASA DE CULTURA A SINDICATELOR GALATI

Departamentul Cultural Artistic &

“Atelierele de lectura ale poetei Angela Baciu”

organizeaza un concurs inedit de desene cu tema:

CULOARE SI VESELIE

Concursul se adreseaza doar copiilor cu varste cuprinse intre 4 – 15 ani cu dizabilitati

 Proiectul are ca scop descoperirea, promovarea micutilor artisti, cat si dezvoltarea acestora in societate.

Proiectul incurajeaza si sustine participarea activa a tinerilor cu dizabilitati in viata sociala, dezvoltarea talentelor si a creativitatii.

Proiectul se desfasoara pe perioada: 20 iulie – 20 septembrie 2011.

Conditii de participare:

– fiecare participant va trimite 2 desene (format bloc de desen) , tehnicile sunt la alegere (creion, acuarele, etc.) cu tema data;

– fiecare desen va fi semnat

Plicurile cu cele 2 desene vor fi insotite de un scurt c.v. si trimise prin:

posta la adresa: Galati, Str.Brailei, Nr.134 – pentru concurs desene copii cu dizabilitati “Culoare si veselie” la secretariat, et.1 sau departamentul cultural artistic, orele 9 – 17

coordonatori proiect: Angela BACIU si Andreea IGNAT

tuturor mult succes!

Dir.C.C.Sind.Gl: ec.Ovidiu Ioan MANOLE

detalii si pe:

http://casasindgalati.blogspot.com/ cat si pe facebook

Angela BACIU

scriitor, membru U.S.R

consilier cultural CCSG

manager proiecte culturale

http://angelabaciu.blogspot.com/

AGRESIVITATEA CA MODEL COMPORTAMENTAL ÎN RELATIILE INTERUMANE

Octavian LUPU

Sa vorbesti despre agresivitate nu este simplu, mai ales când îti dai seama ca un astfel de tipar comportamental se regaseste cu prisosinta în propria ta viata. Cu toate acestea, este binevenita explorarea motivatiilor ce te anima atunci când recurgi, constient fiind sau nu, la violenta. Cu siguranta ca acest subiect a facut obiectul unor studii aprofundate de-a lungul timpului din partea celor mai ilustre personalitati. Cu toate acestea, nu s-a putut epuiza bogatia de sensuri ce rezulta din examinarea acestui comportament neobisnuit al naturii umane.

 Imagineaza-ti ca ai putea face o calatorie în trecut si ai avea ocazia sa observi evolutia comportamentului uman de-a lungul veacurilor. Ar fi o completare binevenita a informatiilor dobândite în cadrul lectiilor de istorie universala. Ai avea astfel sansa de a percepe fenomenul istoric dincolo de evenimente si date, fiindca ai putea vedea motivatiile interioare ce au condus la anumite situatii consemnate doar la nivel superficial în diferitele surse de documentare.

În ceea ce ma priveste, întotdeauna am considerat ca pentru a întelege o perioada istorica este esential sa întelegi, atât cât îti este cu putinta, oamenii care au trait în acel timp. Însa o astfel de abordare presupune sa îti dai seama ca izvorul întregii suite de evenimente, la care esti martor sau despre care dobândesti cunostinta, se afla în adâncul motivatiilor si dorintelor sufletului omenesc.

 În ce priveste agresivitatea, aceasta îsi are originea în spiritul de competitie ce decurge din dorinta de a fi mai presus decât ceilalti, de a demonstra ca ego-ul tau este mai puternic si mai dominant decât al celor din jur. De aceea într-un sens sau altul, atitudinea de înaltare de sine reprezinta cauza principala a recurgerii la agresivitate. Practic, acest lucru se manifesta prin încercarea fie de a-ti mentine “teritoriul”, fie de a-l extinde în favoarea ta. Ceea ce ai învatat despre politica de dominatie între statele lumii are aceleasi cauze cu motivatiile ce te determina “sa ataci sau sa te aperi”, consecinta imediata fiind un simtamânt ce nu îti mai da pace, în termeni moderni numit stres, adica o tensiune sau întindere interioara continua. De aceea, ca argument pentru cele afirmate, voi reda o consemnare din cuprinsul Bibliei si anume istoria celor doi frati cunoscuti sub numele de Cain si Abel.

 „Dupa o bucata de vreme, Cain a adus Domnului o jertfa de mâncare din roadele pamântului. Abel a adus si el o jertfa de mâncare din oile întâi nascute ale turmei lui si din grasimea lor. Domnul a privit cu placere spre Abel si spre jertfa lui, dar spre Cain si spre jertfa lui n-a privit cu placere. Cain s-a mâniat foarte tare si i s-a posomorât fata.

 Si Domnul a zis lui Cain: “Pentru ce te-ai mâniat si pentru ce ti s-a posomorât fata? Nu-i asa? Daca faci bine, vei fi bine primit; dar daca faci rau, pacatul pândeste la usa; dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapânesti.” Însa Cain a zis fratelui sau Abel: “Haidem sa iesim la câmp.” Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui sau Abel si l-a omorât.”

 Exista mai multe lectii practice pe care poti sa le înveti citind aceasta relatare straveche. Mai întâi, va fi usor sa observi ca spiritul de competitie a devenit vizibil din momentul în care fratele mai mare a considerat ca este nedreptatit si defavorizat în raport cu celalalt frate al sau. Acest lucru parea justificat prin prisma rezultatului imediat al respingerii jertfei pe care a adus-o lui Dumnezeu. Astfel, se poate distinge un triunghi al relatiilor între cele trei personaje amintite: Cain, Abel si nu în ultimul rând, Dumnezeu, autoritatea suprema în materie de judecata si Creatorul întregului univers.

 Orice relatie “triunghiulara” are un potential exploziv, fiindca niciodata ego-ul nu permite existenta unor rivali pe pozitia pe care o detine. Cain era fratele mai mare si prin urmare avea întâietate în toate lucrurile. Mentionez faptul ca ordinea în care s-au adus jertfe a urmat aceasta logica: mai întâi Cain si dupa aceea Abel.

 Însa rezultatele au inversat ordinea initiala, jertfa lui Abel fiind primita, dar cea a lui Cain fiind respinsa. În triunghiul relational creat, Cain a perceput acest lucru ca fiind o pierdere a pozitiei de întâietate, a “teritoriului”, în favoarea fratelui mai mic. Tentatia era mare în a reduce acest triunghi relational prin eliminarea unuia dintre colturi, adica a lui Abel.

Prevazând acest lucru, Creatorul a oferit solutia de iesire corecta prin asigurarea data lui Cain, ca daca va respecta regulile aducerii jertfei, atunci aceasta va fi primita. Practic, Dumnezeu l-a asigurat pe Cain ca nu exista niciun fel de triunghi relational, decât în mintea lui. Aceasta falsa impresie exista doar în mintea lui Cain, dar nu avea legatura cu realitatea. Iar în al doilea rând, lui Cain i s-a dat o instructiune bine definita în a nu lasa ca o astfel de conceptie sa puna stapânire pe mintea lui conducând la dorinta de eliminare a fratelui sau.

 Ce legatura are aceasta relatare cu persoana ta? Parerea mea este ca exista o conexiune directa, fiindca natura umana este identica. În primul rând, mecanismul producerii comportamentului agresiv se regaseste în triunghiul relational. Cine pot fi actorii?

 Un actor este propriul tau ego, ce fie se simte amenintat, fie doreste sa se extinda, pe care îl voi numi Protagonistul. Al doilea actor este persoana pe care o consideram a fi Rivalul sau Antagonistul, din punctul tau de vedere. Iar al treilea actor este Audienta, care se refera la persoanele ce sunt martore la ceea ce se întâmpla între Protagonist si Antagonist.

 Modelul îti va fi usor de înteles daca te vei gândi la un meci de box unde Protagonistul si Antagonistul sunt cei doi luptatori, iar Audienta include pe cei ce vizioneaza competitia. În experienta noastra Audienta este reprezentata de Ceilalti, de acel teribil gând în genul: “Ce vor spune ceilalti? Cum vor reactiona cei cunoscuti? Ce va spune lumea?” si alte impresii în genul acesta.

 Solutia consta în a reduce triunghiul la o singura latura, de eliminare a Rivalului de pe ring si de a ramâne singuri în fata Auditoriului, a lumii. Ceea ce ignori într-un astfel de rationament, este tocmai falsitatea atribuirii unor astfel de roluri. În plus, “victoria” eventual câstigata va fi iluzorie, fiindca atentia ce îti va fi acordata de catre Audienta este doar pe durata spectacolului oferit. Dupa ce acesta s-a încheiat, nimeni nu îti mai acorda niciun fel de atentie. Ai devenit banal, chiar comun, neavând ceva special.

 Dubla tragedie a agresivitatii consta în lichidarea presupusului Rival, precum si reducerea “triunghiului relational” la un simplu punct. Adica devii singur cu o “comoara” ce nu îsi merita numele, adica cu propriul ego mereu nemultumit si aducator de suferinta. Aici sta de fapt esenta oricarei forme de manifestare a ceea ce se numeste ca fiind “rau”.

 Pe vremea când eram elev la un liceu militar, am asistat de mai multe ori la conflicte violente între colegi. Tentatia celor ce nu erau implicati direct era de a deveni imediat Auditoriu. Ne placea spectacolul confruntarii si acest lucru producea adrenalina, ceea ce sporea interesul. De aceea, prima reactie de “turma” era de a face loc Protagonistului si Antagonismului, de a ne pozitiona ca spectatori si de a lasa show-ul sa continue. Nu conta cine avea dreptate, doar spectacolul conta.

 Dupa ce se loveau cei doi implicat cu violenta aruncându-si cele mai urâte injurii, mai precis când spectacolul devenea prea intens, iar sângele începea sa curga, Audienta întelegea ca exista o “culpa” colectiva în a fi martor si a nu interveni, fapt ce s-ar fi tradus prin masuri disciplinare împotriva celor prezenti, si de aceea în mod instinctiv interveneau mai multi “arbitrii de ocazie” si îi opreau pe cei doi „luptatori” înainte de a fi prea târziu. Însa spectacolul merita “toti banii”. De fapt, la fel stau lucrurile si în cazul luptelor dintre animale, trecând mai departe la cele dintre oameni atât la nivel individual, cât si la cel colectiv.

 Prin urmare, daca doresti sa-ti diminuezi comportamentul agresiv, atunci trebuie sa iesi din cadrul triadei ego-rival-audienta încercând sa dezlipesti eticheta de rival pusa asupra altei persoane. În acest sens, un dialog deschis si direct ar fi binevenit.

 Dar daca într-adevar, rivalitatea este autentica si competitia este reala, iar dialogul fie nu este posibil, fie este contaminat de motive ascunse sub aparente înselatoare? În astfel de situatii este bine sa vezi daca merita obiectul disputei, fiindca uneori este mai bine sa suferi o pierdere minora printr-un compromis acceptabil, decât sa pierzi lucruri mult mai importante în genul ruperii definitive a unei relatii cu o persoana de care esti legat prin afectiune sau prin forta împrejurarilor. Acest lucru este în mod deosebit valabil în relatiile de familie. Astfel, parasesti pozitia din triunghiul relational în dreptul tau.

 Dar daca în joc sunt lucruri la care nu se poate renunta? Daca nu se poate ajunge la un compromis acceptabil? Abia atunci trebuie sa accepti lupta, fara a merge însa pâna la distrugerea adversarului.

 Iar daca observi ca altcineva te considera rival? Daca esti în pozitia lui Abel? Ce poti sa faci? În primul rând ar trebui sa încerci sa iesi din încurcatura prin clarificarea lucrurilor. Însa nu totdeauna este bine sa abordezi o astfel de situatie de unul singur. “Greseala” lui Abel a constat în a nu lua alaturi de el o persoana neutra, care sa medieze situatia aparuta. El a încercat sa rezolve de unul singur un conflict în care era etichetat drept Rival, oferind ocazia neasteptata unei clarificari violente si eliminatorii a situatiei aparute. Desi poate nu vei fi de acord cu mine, cred totusi ca intentia a fost buna, dar metoda aleasa a fost gresita.

 Însa indiferent de situatia cu care te confrunti este util sa constientizezi triunghiul relational ego-rival-ceilalti si sa cauti sa iesi din el fara a recurge la agresiune si fara ca vreuna dintre parti, fie ea si persoana proprie, sa fie afectata, lovita sau distrusa. Este dificil, dar aici sta marea arta a vietii traite în armonie cu Marele Autor.

 „Daca fratele tau a pacatuit împotriva ta, du-te si mustra-l între tine si el singur. Daca te asculta, ai câstigat pe fratele tau. Dar, daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentru ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori.

 Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l bisericii; si, daca nu vrea sa asculte nici de biserica, sa fie pentru tine ca un pagân si ca un vames. Adevarat va spun ca orice veti lega pe pamânt va fi legat în cer; si orice veti dezlega pe pamânt va fi dezlegat în cer.”

 Bucuresti

12 mai 2011

PANSELUTE …

Jianu Liviu Flrian

Politicianul fara clopotei, nu prinde alegatori.

Recunostinta: “Fa-te frate cu dracul, pana treci puntea.” Dupa aceea, multumeste-i lui Dumnezeu.

Intrebare dupa pilda inmultirii talantilor: Daca banul este “ochiul dracului”, de ce trebuie, totusi,  inmultiti talantii?

“Munca l-a facut pe om.” Pe unii, rari, i-a facut chiar oameni.

Mi-am sapat groapa de atatea ori, incat multi au cazut singuri in ea.

Nu da raiul copilariei din mana, pentru iadul maturitatii de pe gard.

Am uitat de atatea ori ce am uitat, incat nici nu vreau sa imi mai aduc aminte.

Iuda: Vand avantajos vieti vandute la viata mea.

Petru: Cred, Doamne, in Tine! Dar parca auzii un cantat de cocos?!

Pestisorul de aur: – Si acum, pentru ca mi-ai salvat viata, cere-mi sa-ti implinesc trei dorinte! – Bine: esti atat generos: eu sunt modest, iti cer o singura dorinta: ori de cate ori am vreo dorinta, sa mi-o implinesti!

Si acum, a spus Sfanta Vineri fetei mosului, alege din lazile pe care le vezi, pe cea care iti place, si ia-o cu tine acasa. Dar fata mosului stia ca traieste la ea in tara. Unde toata lumea e hoata. Cum sa ajunga ea cu o lada din cele frumoase, acasa, fara sa ii fie luata, legal, sau nelegal, de hotii cei liberi, care ajung, in mica parte, in inchisori, sau cei din palate, care nu ajung niciodata? Si a ales lada cea mai saracacioasa. Macar, daca imi va fi furata si asta, nu o sa imi para rau. Sfanta Vineri, care stia gandurile oamenilor, a admirat intelepciunea fetei, i-a dat lada, si fata  a ajuns cu lada acasa, a deschis-o, si din lada au iesit, in ograda mosului, toate bogatiile, pe care si fata, si mosul, le-au ingramadit inapoi in lada, si fata i-a inapoiat-o Sfintei Vineri..…”Sa ajunga undeva, unde nu se fura, maicuta!”

 Modernitate: Hotul neprins, face analize de virtute.

Nivel inalt: Managerul este persoana care, pentru a obtine profit, nu ezita sa aduca nici mana, nici gerul.

Lumea se imparte in doua feluri de prosti: destepti, si cei care suporta consecintele.

Conferinta despre adevar: V-as mai minti, dar, nu inainte de a va spune adevarul, inchei.

BACUL NU MAI E PENTRU… PLUTASI !

Viorel VINTILA

 

 Nu mai poti sa butonezi telecomanda, în zilele de azi, fara sa te izbesti de tragi-comedia bacului de anul acesta. Rezultatele au fost cele mai slabe de când s-a inventat bacul, mai mult de 60% au dat-o în bara si nu îsi vor putea pune în rama diploma de bac… cel putin pâna la toamna. Saracii picati” au tunat si fulgerat ca au fost stresati de camerele de luat vederi, care le-au luat mintile si au fost atât de timorati, încât multi au ramas muti si penita le-a înghetat pe hârtie. O banala camera de supraveghere a facut dreptate. Multi dintre picati” au zis:Pai, am crezut ca se poate copia si nu am mai învatat”. Ei, uite ca de data asta nu s-a mai putut frauda bacul. Acum daca înveti, treci bacul, daca nu înveti, plângi în barba si îi ceri demisia lui Funeriu cu sloganul M…, Funeriu”!

 Nici Funeriu asta nu e un discipol de-al lui George Pruteanu, din moment ce crede ca substantivul coleg” este de genul neutru si ne spune  ca elevii încep clasa întâia” dar, macar ca manager a venit cu un sistem anti-fraudare (camerele de supraveghere) care s-a dovedit eficient si care a demonstrat ca avem o generatie care pune botul mai degraba la etnobotanice, decât sa puna mâna pe carte.

Nu zic ca avem o generatie tânara de prostovani (desi avem destui), dar multora putin le pasa de scoala. Caci doar au multe exemple” de urmat. Sunt multi semidocti care au reusit în viata sa adune un ban gramada si fara a avea o educatie pe masura. Ai carte, ai parte” e deja depasit” – „Ai tupeu, ai parte” sau Ai pile, ai parte” ar fi mai potrivit. De ce tot cautam atâtea explicatii, solutii sau tapi ispasitori? De ce dam vina pe profi slabi pregatiti sau dezinteresati?

 Mai bine sa fim realisti, sa judecam la rece si sa ne dam jos ochelarii de cal. Astfel vom putea vedea ca multi elevi din generatia de azi (mai mult de jumatate) sunt total dezinteresati de scoala si trateaza bacul ca pe un un mizilic care cred li se cuvine. Cei care au crezut pâna deunazi ca bacul era o ambarcatie cu fundul si capetele plate, cu care se fac scurte traversari de râuri sau de lacuri” s-au înselat amarnic. Ei au crezut ca acest bac îi va duce din liceu catre facultate (prin frauda) fara se se scufunde si fara sa se înece la mal.

  Pai, mai copii, bacul nu mai e doar o pluta pentru plutasi” doritori de diploma de bac. Bacul ar trebui sa fie un mijloc elevat” de transport în viata, la care au acces cei silitori si cu neuroni capabli, în timp ce celor cu fite în cap, celor care trateaza scoala ca pe un club sau la fara frecventa, le ramâne ca mijoc de locomotie prin viata – pluta!  

Viorel VINTILA

http://www.brasovultau.ro

San Francisco – Brasov

6 iulie 2011

Ioan…

Nicolae Nicoara

 

Si-i vei pune numele Ioan!”

Asa i-a spus îngerul,

celui mut

în ne-credinta Cuvântului…

IOAN!

IO-AN!

 

 

Dezleaga-mi, Doamne, limba,

sa pot grai cu ea,

nu am crezut când Vestea

i-a spus desartaciunii,

un Prunc la batrânete din Duh

tu vei avea,

azi Fiul meu se naste

din pântecul minunii.

Ca el Prooroc în lume,

Botezator nu îi,

acela care striga,

cum în Scriptura scrie-

sa fie netezita în veci

cararea Lui,

dar cine îi aude porunca

din pustie?

Dezleaga-mi limba, Doamne,

de lut si iarta-i vina,

ma leaga pe vecie

de numele lui sfânt,

slavita fie ziua

când l-a numit Lumina

Nainte-mergatorul Iubirii

pe pamânt.


SA SCRIU PE BLOG SAU ÎNTR-O PUBLICATIE ELECTRONICA?

de Octavian LUPU

 

Depinde de tine daca vei opta pentru a-ti scrie un blog sau a-ti trimite articolele la o publicatie electronica.

Mai întâi sa clarific putin cele doua concepte pentru a sti precis la ce anume fac referinta.

Un „blog” reprezinta o modalitate de publicare electronica gen „jurnal”, ce îti ofera ocazia de a consemna diferite evenimente, de a-ti expune ideile într-un cadru mai larg si nu în ultimul rând, pentru a-ti genera link-uri de referinta în cadrul retelelor sociale gen Facebook, Tweeter sau MySpace.

Cuvântul „blog” suna destul de nefericit în limba româna, acesta provenind din contragerea a doua cuvinte „web” si „log” într-unul singur ce defineste ideea de a te „logga” sau conecta prin intermediul unei pagini de Internet. Ulterior, expresia a dobândit conotatia acceptata în momentul de fata de „jurnal electronic personal”. Exista o multime de posibilitati de a putea avea un blog al tau, în mod deosebit mentionând WordPress si BlogSpot ca furnizori de servicii de blogging.

[pullquote]

Exista o multime de posibilitati de a putea avea un blog al tau, în mod deosebit mentionând WordPress si BlogSpot ca furnizori de servicii de blogging.

[/pullquote]

Într-un sens mai extins, prin „publicatie electronica” se întelege o transpunere într-o masura mai mare sau mai mica a conceptelor de ziar si de revista tiparita, din acest punct de vedere ziarele sau revistele electronice devenind un bun substitut în sfera mereu mai prezenta a Internet-ului. Astfel, o publicatie electronica presupune o anumita ordonare pe tematici si rubrici a articolelor publicate provenind de la mai multi autori, o retea de distributie puternica si o promovare dedicata catre segmentul de audienta „tinta”. În plus, cel mai important lucru la o publicatie electronica îl reprezinta colectivul redactional, care permite definirea unei viziuni de difuzare ce reflecta experienta mai multor persoane cu arie de expertiza diferita. În contrast, un „blog” reprezinta în principiu „creatia” unei singure persoane, iar o publicatie electronica reflecta „constiinta colectiva” a mai multor persoane reunite în echipa redactionala si în cea de autori.

Din punct de vedere personal, a avea un blog al tau reprezinta ceva ce tine de eticheta noilor modalitati de prezentare a ta înaintea celorlalti. Adaugând si fotografii, poti sa oferi altor persoane imaginea a cine esti tu si care sunt valorile tale. De exemplu, chiar si oamenii politici apeleaza la blog-uri, care alaturi de contul pe Facebook si canalul pe Youtube reprezinta un arsenal mediatic prin care acestia pot sa faca o multime de „confidente publice” ce cauzeaza ulterior si aproape de fiecare data „valuri media” ce le sporesc sau mentin popularitatea ca lideri în fata maselor.

Totusi, daca esti un autor de articole, ce aspiri la o audienta cât mai larga, cât de mult te vei putea baza pe un blog pentru asa ceva? La urma urmei, ce diferenta va fi daca postezi pe un blog sau într-o publicatie electronica? Accesibilitatea din punctul de vedere al Internetului este cam aceeasi, corect?

Corect si nu prea. Mai precis trebuie sa întelegi ca un articol plasat pe Internet nu înseamna neaparat ca toti utilizatorii potentiali chiar vor si vizita pagina în cauza. Sa ma explic putin facând o comparatie. Sa presupunem ca ai o strada ce trece prin fata casei sau blocului în care locuiesti. În mod teoretic, orice persoana din localitatea în care te gasesti ar putea trece pe acea strada în decurs de o zi. Cu putin exercitiu de imaginatie, toata populatia judetului sau capitalei ar putea trece pe acolo, fiindca sa presupunem ca nu exista restrictii de circulatie. Cu toate acestea, asa ceva nu se va întâmpla fiindca pur si simplu strada ta este doar una dintre sutele sau miile din localitate sau judet. ?i atunci, de ce ar trece prin fata casei tale toata populatia localitatii, afara de situatia când într-adevar nu mai au nicio alta alternativa de circulatie!

Cam asa stau lucrurile si pe Internet: blog-ul tau reprezinta doar o mica alee într-un spatiu aflat în expansiune continua. Înca un lucru, aceasta extindere a Internet-ului conduce la o realitate foarte dura, dar practica deopotriva, si anume ca informatia pe care o expui public reprezinta în timp un procent tot mai mic din totalul informatiilor ce se aduna pe Internet. La modul practic, aleea ta va deveni în scurt timp o mica poteca daca „nu cresti” în audienta, lucru ce presupune promovare, diversitate si un volum semnificativ de articole.

Dar îmi vei spune ca ai înscris blog-ul tau la „motoare de cautare” gen: Google, Yahoo sau Bing, ca îti trimiti fluxul RSS de noutati si sitemap-ul tau este prezent în multe locuri sau altele în genul acesta. Oare nu garanteaza aceste proceduri faptul ca vei avea o audienta semnificativa?

Îti voi raspunde la aceasta provocare cu o întrebare simpla: Câte adrese de Internet tii minte si le folosesti „prin scriere directa” în browser, în mod uzual? Poate unele adrese vor fi urmatoarele: google.com, youtube.com, gmail.com, yahoo.com, facebook.com. Adica un total de cinci. Sa mai adaugam si câteva adrese mai „locale” în genul: neogen.ro, antena3.ro, realitatea.tv, adevarul.ro la care mai adaugam înca vreo câteva, obtinând un total de zece în final. În total vom avea maxim cincisprezece sau chiar douazeci de adrese, dar as spune ca acest lucru este valabil în medie. Poate cei mai dotati au memorat si utilizeaza frecvent în jur de treizeci. Însa numarul lor se opreste din pacate aici.

Da, dar îmi vei spune ca de regula mai toti apeleaza la Google pentru a detecta adresele pe care le vor accesa. Însa aici exista o problema, fiindca Google reprezinta un motor de cautare care ofera rezultate diferite în timp în functie de evolutia per ansamblu a Internet-ului. Adica astazi vei aparea pe pozitia zece la cautarea dupa anumite cuvinte cheie, iar mâine cu greu vei mai putea fi gasit pe la a doua sau a treia pagina. În consecinta, sansa de a avea o audienta reala este limitata în primul rând de capacitatea noastra de a retine adrese de Internet, fiindca sa nu uitam ca mai avem de memorat si parole pentru conturile de card, conturile de mail, numerele de telefon uzuale si altele în genul! Iar pe de alta parte, motoarele de cautare merg înainte în a explora un fond de articole aflat mereu în expansiune, fapt care impune un ritm imposibil a fi mentinut de catre o singura persoana.

Din acest punct de vedere, pot spune ca o adresa simpla, scurta, usor de memorat si cu semnificatii pentru utilizator este cea mai buna solutie. Dar a ajunge în mintea utilizatorilor cu adresa cu tot nu este simplu, iar pentru un blog cu atât mai putin.

Înca o realitate trista legata de pozitionarea pe Internet. De exemplu, pentru a vedea unde te situezi cu blogul tau la nivel international si national este suficient sa consulti Alexa.com sau Quantcast.com unde introducând adresa ta vei observa la câte „milioane” te situezi în clasamentul international sau „sute de mii” în cel national. Ba mai mult, s-ar putea nici sa nu apari, fiindca subdomeniile în genul blogul_meu.wordpress.com nici nu se iau în calcul de catre acesti evaluatori internationali.

Dar ma vei întreba: Unde vrei sa ajungi? Ce vrei sa spui, ca este o idee proasta sa am un blog al meu?

În primul rând, vreau sa îti spun ca este o idee excelenta de a avea un blog al tau, unde sa testezi diferite forme de exprimare sau sa beneficiezi de o modalitate structurata si eleganta de a-ti pune în valoare talentul personal si valoarea ta. Este o idee buna pe care poti sa o folosesti oricând pe post de carte de vizita. Dar pe de alta parte, blogul reprezinta o idee teribil de nefericita în a fi citit de cât mai multi sau de a-ti promova numele pentru a ajunge cunoscut la scara extinsa. Îmi vei spune ca nu te intereseaza acest lucru, ci doar doresti sa exprimi ce gândesti. În acest caz nu pot decât sa te felicit pentru intentie, dar vei ramâne în zona anonimatului, ceea ce pentru un autor de valoare reprezinta un lucru frustrant.

Asadar, daca esti autor de continut si doresti o afirmare autentica, vei avea nevoie de o publicatie electronica puternica, unde sa fii acceptat si unde sa poti fii cunoscut de cât mai multi, iar numele tau sa ajunga sa fie stiut. De fapt, cele doua genuri de publicatii nu se exclud. Având un blog poti experimenta, testa, fara a aduce prejudicii imaginii tale. Si putând sa postezi în publicatii electronice relativ consacrate, poti sa preiei cele mai bune articole si sa le aduci la cunostinta marelui public relativ la ceea ce poti sa scrii, sa exprimi si sa gândesti.

[pullquote]

O publicatie electronica puternica dispune de autori de valoare, iar un autor de valoare are nevoie de o publicatie puternica.

[/pullquote]

Din experienta mea îndelungata în ambele domenii, te-as sfatui sa nu renunti la blog, dar si sa cauti o publicatie serioasa pentru acele materiale care sunt de valoare. Astfel, vei putea fi „tu însuti” la modul cel mai direct pe blog si vei putea prezenta ce te avantajeaza la nivel mult mai larg.

Poate îmi vei spune ca am avut un anumit interes când am scris acest articol. Raspunsul meu va fi afirmativ. Interesul meu este ca toate persoanele care au talent si se simt îndemnate sa acceada la cercuri tot mai largi de audienta sa caute sa se ataseze publicatiilor electronice existente sau la cele care vor mai aparea, fiindca „numai în unire sta puterea”. O publicatie electronica puternica dispune de autori de valoare, iar un autor de valoare are nevoie de o publicatie puternica. Cele doua de fapt merg împreuna, conditia fiind de a gasi „nisa” de publicare potrivita. Mult succes si spor la scris!

 

26 mai 2011

Bucuresti

 

DOAMNA CU COASA

de Viorel VINTILA

În cultura populara româneasca, moartea e  gândita ca o femeie – cea cu coasa;  sau, mai modern, Doamna cu Coasa.

Doamna cu Coasa este cea mai punctuala si parolista femeie, care nu a lipsit si nu va lipsi de la nicio întâlnire cu niciunul dintre noi. Ei nu-i poti trage chinta (o cacealma! sic! n.r.) ca unei femei obisnuite pentru ca Doamna cu Coasa are totdeauna o mâna câstigatoare… chinta royala.

 

Doamna cu Coasa se vinde cel mai bine si daca nu ar fi existat, mass-media ar fi fost mult mai saraca si ar fi trebuit sa inventeze ceva care sa se vânda la fel de bine. Fuga bezmetica dupa grobian si dupa evenimente care au ca eroina moartea este un laitmotiv care ne marcheaza existenta noastra efemera.

 

De unde fascinatia asta morbida dupa acest personaj? Mass-media alearga înaintea ei si o pune pe un piedestal virtual, o preaslavesc si fac din dânsa un star de prim rang care monopolizeaza Tv-urile, Internetul si presa scrisa. S-a ajuns pâna acolo încât se transmit în direct înmormântari la ora de prime time….moartea se vinde si se va vinde cel mai bine.

 

Un mare scriitor german, Hans Fallada, a scris un roman intitulat „Fiecare moare singur”. Bine ar fi sa fie asa, însa unii nu sunt lasati nici sa moara singuri. Un ultim exemplu este cel al lui Fanus Neagu, recent disparut dintre noi, care a fost haituit si hartuit chiar si pe patul de moarte, de catre ziaristi penibili în cautare de senzational cu iz macabru…

 

Marele scriitor Fanus Neagu i-a pus în raftul lor pe acesti saltimbanci ai mass-media, care butonati fiind de la spate de catre sefii lor sa aduca senzationalul si macabrul în prim plan, nu-l lasau sa moara în liniste. El le-a spus doar atât: Asteptati-o cu încredere în pragul casei voastre, va veni, n-a lipsit la nici o întâlnire.

 


http://www.brasovultau.ro

24 mai 2011

 

Maria din Magdala

Hanna BOTA

Maria din Magdala, roman
Editura Limes, 2007

“Pentru mine prima iubire. Trebuie sa fie si ultima. Am sa mor daca va mai fi sa fie. E prea devastator. E prea unic. De-aceea am început sa risipesc departe de casa, sa ma risipesc. Cine esti tu? Daruitor si puternicdominator, dur si taios,vai de cei care ajung sa fie ciopârtiti ( horribile dictu,n) de tine, dar bun si statornic. Cui fiecare gest îti simt dorul de a ma ocroti, de-a ma învalui în liniste, de-a proteja ceea ce e atât de duios iubesti”.
Esantionul de mai sus, este o cheie rasucita în interiorul unui amplu de fapt monolog al feminitatii de tip Sulamita,din “Cântarea Cântariilor” a lui Solomon. În peste 212 pagini evangheliare, în sensul pretextual apocrific, construit epistolar- eseistic, personajul Hannei Bota rasare si se retrage într-o mai degraba esoterica, gnostica, din perindarea prin “ odaile” unui palat-labirintic, pejorative zicând. Autoarea fiind licentiata în teologie pastorala si teologie – litere, face din carte un studiu aplicat echivalent cu un doctorat cu brio.Disciplina hermeneutica, verva cu aplomb poetic tragic, Hanna Bota este egala siesi, cea din registrul poetic care trenase între generatia doua -miista si pe contrasens polemic cu agonismul – acest sub- curent devastator, al violentei de limbaj ca simptom al suferintelor induse din caderea sistemului totalitar. Cartea este si un “ manual initiatic”, în ceea ce as numi metodologie noua, neoprotestanta în speta, însa gravitând pe orbita biblica vechi- testamentara. Tipologia personajului central este reproiectata modern, Maria Magdalena revine într-un spatiu centrifugal, la extrema celei deformata de literature en vogue a “ codurilor” Da Vinci-ene si mai ales de scriitura catolica.
Recursul la originismul  topologic biblic, limbajul “ arhaic”, re- racordat în prezentul imediat, este sistematic condos într-o naratie cu tinta soteriologica.
Cu finete si minutiozitate laborioase, dar si cu o inflexibilitate ce apartine crezului, pâna la “ metalizarea” timbrului profetic, psihanaliza unui obsedant “ dincolo de sine” exploreaza zonele subconstientului agitate de spirit, si pare-se ca admiratoare în parte a poeziei Voiculesciene din perioada sa de detentie, Hanna Bota impregneaza liric “ închipuit” ( parafrazic si colocvial) o epica foarte comunicabila prin sarmul de “ love story”. Numai ca procedeul ei de semiotician practicant, sau de teolog pragmatic, reda un experiment transparent propriu, asa cum lasa a se-ntelege segmental sus- citat. Negresit, din asaltul fara precedent al literaturii religioase de la noi, romanul Hannei Bota se distinge prin forta conspectativa si tinta “ punct ochit, punct lovit” a redimensionarii “  spirituale într-o paradigma noua, evenatual înnoitoare. Maria din Magdala se simte “ captiva” în templele barbatului- devastator, posesiv, oscilând între primitivismul “ regal” al castei asa cum îl “ conserva” memoria arhaicei psihologii iudaice ( Jahweh cel gelos si cuceritor- devenitor…) – rasarind din desertice nadiruri ( telurice – nocturne) strivite de orizontul “ ceresc”. “ Dominator si puternic”, eventual orb la tandrete si sigur al gestului posesiunii paternale, de ce nu incestuoase? – însa paradoxal “ bun si statornic”, ocrotitor dar numai atunci când are resurse consumabile de înduiosare: ale egoului fata de sine? Ale sinelui platonic, androginic, efemer pe orizontala în cruce culcata, conjugala? Un eros estompat în sardine ronamntice, stilistice, dublat de dialogurile ce par ale unei  interioritati “ reci”, chiar sceptice, ale sfintelor cioraniene, refac traseul misticii precrestine si neo- crestine, în zona înca obscura a post- modernismului resurect, via America  reformista- evanghelizanta. Tonusul vag feminist- cerebralitatea feminitatii revarsata în text ne induce un fior antimetafizic, anihilant, neutral !-)  nu devine sententios – inflexibil, cu toate ca se simte un curent rece, de peste apele memoriei primordiale…

Daca ar fi sa aflu o formula  aparent gnostica pentru cartea aceasta, as scrie :

divergenta negru- purpuriu, paradoxal complementara, în razboi recuperator pe o arhetipala dilema a dualitatii umanului”.Însa acesta este  desigur,doar un artificiu…poetic.