Am obosit

Parca mi s-a rupt dintr-o data,

Ca apa, lehuzei,

Legatura cu vreo farâma de bine –

Parca traiesc chinurile facerii

In igrasia neputintei

Care sapa

La radacina mea

Pâna când ma va face ruina –

 

Unde sa Te caut?

Când pretutindeni

Rugaciunea e munca,

Munca e  munca,

Viata  e munca,

Si odihna vesnica, e tot munca?

munca fara suflet, si cap?

 

Si cum s-ar putea

Elibera fiinta mea

De blestemul muncii?

 

As vrea sa ajung la Tine,

Ziditorule,

Caramida,

 

Dar sa nu o asezi,

in zidul oamenilor,

mai bine,

aseaza-ti capul pe ea,

si da-i grai…

 

JIANU LIVIU-FLORIAN