Marina GLODICI

Cât de drept poate fi si cât poate dura un proces de granituire?

Dupa aproape un deceniu de când activez ca jurnalist, din care sapte ani în domeniul justitiei, mi-a fost dat tocmai mie sa experimentez sentimentul amar al dezamagirii si descurajarii pe care îl ai când nu ti se face dreptate, situatie sufleteasca cu care unii cetateni veneau la mine în redactie sa îmi ceara ajutorul.

În urma cu 17 ani, mama mea a dobândit titlul de proprietate asupra câtorva parcele de pamânt ramase ca mostenire de la bunicul meu din judetul Salaj, comuna Hereclean, satul Badon. Asadar, s-a procedat la punerea lor în posesie si în sfârsit am împrejmuit una dintre gradini aflata chiar în centrul localitatii rurale mai sus amintite. Imediat dupa acest lucru, însa, primarul de atunci al comunei Hereclean, Vasile Pacala a dispus prin abuz, retragerea gardului nostru si a creat acolo un drum de acces la proprietatile aflate în sudul gradinii, unde anumite persoane cu influenta îsi construiau case. Si asta pentru ca eliberase autorizatii de constructie, dar nu era înca accesul de la drumul judetean construit si amenajat asa cum cerea legea în asemenea cazuri.

Asadar, a început un raport juridic, între familia noastra si primarie alaturi de sateni, care erau instigati pentru a ne hartui. Primarul (PV) îsi câstigase peste o suta de votanti ai domniei sale pentru jiltul în care era. Desi am încercat amiabil sa ne întelegem ca acolo nu exista drum si ca niciun act nu atesta ca Primaria ar fi proprietara, am depus plângere penala în anul 2004 (Dosar nr. 2456/P/2004) aratând ca nu ne putem bucura de gradina deoarece cetatenii intra peste semanaturi si le calca cu masinile si carutele si asta cu sustinerea primariei. Si cum se face pe la noi, cu implicatiile politice, ne-am trezit ca procurorii resping cererea si scoate de sub urmarire penala pe toti cei care erau acuzati, desi am depus actele de proprietate pe cei 3.760 metri patrati ai gradinii din care 600 metri patrati se aflau la familia Barnutiu care îsi mutase gardul pe vremea lui Ceausescu, iar alti 600 mp ni-i luase primarul pentru drum. Mai mult, primarul ne-a amenintat prin adresa nr. 2000 din 22 martie 2005 ca ne va da în judecata si ne va „executa silit pe cheltuiala” noastra daca nu ne retragem gardul. Repet, deja gardul era retras si totusi acesta era distrus. În vara aceluias an, din întreg am vândut 1500 metri patrati, ramânându-ne 2260 metri patrati.

Procesul a fost amânat 2ani din cauza expertului judiciar

În aceste situatii, în 2007 am cerut Judecatoriei Zalau (dosar 5165/337/2007) sa dispuna granituirea si expertiza parcelei ca apoi sa ne putem si noi folosi în tihna de pamântul nostru. Instanta a dispus expertiza judicara. Doi ani dosarul a fost amânat deoarece expertul nu a facut masuratorile si schita deoarece era „aglomerat” si cu toate acestea asteptarile nu au adus rezultatul pe care îl asteptam.

Expertul: „Veti pierde procesul!”

În sfârsit, aveam la dosar expertiza pe care eram nerabdatori s-o vedem. Am constatat ca a fost facuta cu lipsa de obiectivitate si interes profesional. Expertul Gabriel Dogaru mi-a spus: „Veti pierde procesul!” Foarte mirata i-am spus ca eu nu cer nimic în plus doar o masurare corecta a parcelei de 2.260 mp din care erau doar 1.200 mp deoarece vecinul Barnutiu desi recunoscuse granita si ne promise ca îsi va muta gardul nu o facuse totusi nici pâna atunci. Expertul stia ca Primaria Hereclean nu este proprietara de drept pe asa zisul drum ci noi suntem si totusi nu s-a încumetat sa masoare în asa fel încât sa dea conturul exact al proprietatii. Nu era corect si nici profesionist. Nu am fost multumiti de lucrarea pe care a executat-o. De altfel acest lucru a influentat finalitatea procesului si a generat o anumita confuzie dorita anticipat.

La ultima înfatisare de la Judecatoria Zalau, parea ca judecatorul a înteles totul si credeam ca ne va face dreptate. Judecatoarea i-a spus manadatarului celelalte parti care încerca sa sustina ca parcela ocupata abuziv de ei este a lor: „Dar domnule, petenta are 2260 mp. Deci si parcela ocupata de dumneavoastra si drumul este proprietatea ei”. Chiar si Primaria Hereclean a trimis o adresa prin care recunoastea ca nu este proprietara de drept a drumului, deoarece a fost chemata în judecata pentru a-si justifica dreptul asupra acestuia. Surpriza a fost aceea ca în loc sa ne dea noua cei 600 metri patrati aflati la familia Barnutiu, i le-a dat lor, desi nu ceruse acest lucru.

În recurs: „Unde lucrati? La ce ziar?”

La Tribunalul Zalau, în recurs a fost pentru mine un adevarat cosmar. Judecatorii s-au comportat cât se poate de nerespectuos. La început presedintele completului o judecatoare foarte distrata (PN) era interesata ce profesie am si unde lucrez. I-am spus ca nu sunt avocat de meserie ci jurnalist si ca reprezint familia ca mandatar, cu toate ca acestea trebuia sa le stie daca citea dosarul mai amanuntit. Era interesata si la ce ziar scriu, asa din curiozitate (ciudata curiozitate pentru un magistrat care trebuie sa citeasca dosarul pe care îl instrumenteaza). Aerul dispretuitor pe care îl avea era vadit, câtiva avocati din sala faceau deja fete fete. Regretam atunci ca nu am invitat ziaristii sau poate ca ei trebuiau sa fie undeva prin sala. Recursul mi-a fost respins, dupa calculele celor care trebuiau sa analizeze bine si sa înteleaga un proprietar de buna credinta.

La revizuirea dosarului: „Credeti ca voi jurnalistii le stiti pe toate?”

Am înaintat o cerere de revizuire, invocând o eroare deoarece noi avem 2260 mp. Presedintele completului (DP) ma întreaba: „Credeti ca va încadrati în termen? Credeti ca voi jurnalistii le stiti pe toate?”. I-am raspuns foarte respectuos ca ma aflu acolo în calitate de reprezentant al intereselor familiei noastre si nu de jurnalist. Ca granita fata de vecinii nostri Barnutiu a fost stabilita de trei ingineri cadastrali din care doi sunt experti. Ca deschiderea noastra la drum este de aproape 15 metri si nu 11,83m. Dar parea ca presedintele nu este atât de interesat. L-a întrebat pe Ioan Barnutiu mandatarul celeilalte parti (care aducea la cunostinsa ca a lucrat pamântul pe vremea regimului trecut si are adeverinta în acest sens) : „Vrei sa se respinga actiunea?” El a raspuns: „Da!” „Asa te vreau!”, i-a raspuns judecatorul si apoi ne-a poftit afara deoarece se terminase convorbirea. Si bineînteles ca actiunea ne-a fost respinsa.

Si iata ca, aproape 4 ani poate dura un simplu proces de granituire si… cu toate acestea… sa fii dezamagit. De ce? În anii în care i-am lucrat în redactie am citit sute de dosare civile si penale. Si totusi pot, oare, exista ambitii desarte atât de mari? Ma uitam cu regret dupa cetatenii care apelau la mine cu încredere si carora le spuneam ca sunt jurnalist si nu sunt avocat sau magistrat. Care sa fie si cât de grea poate fi calea spre dreptate? Cum ar trebui sa fie lumea asta ca lucrurile sa poata intra pe un fagas pozitiv si democratic? Fara sa îmi dau seama viata mi-a dat o lectie dura deoarece chiar nu îi credeam în totalitate pe cei care spuneau ca nu sunt tratati cu respect în salile de judecata. Si când te gândesti ca noi care reprezentam societatea civila îi platim sa ne apere drepturile si libertatile garantate prin Constitutie!

Gradina transformata în groapa de gunoi!?

În urma cu o luna, ne-am deplasat pâna în Badon sa evaluam pagubele si am descoperit ca unii sateni îsi facusera loc pentru depozitarea gunoaielor pe gradina noastra. Fiind avertizati ca vom merge acolo deoarece vorbisem cu cineva la telefon au aprins peturile si materialele plastice, însa unele au mai ramas îngropate acolo. Si asta în ciuda faptului ca la distanta de numai câtiva metri sunt pubele pentru deseuri clasificate.

Câta lipsa de cultura civica si respect fata de concetateni si meschinarie pot avea unii asa zisi vecini! Dar oare de la cine porneste acest lucru? Poate, cine stie, se autosesizeaza cineva sa descopere adevarul care ne va face liberi pe toti si îi va constrânge pe cei care nu se pot adapta la normele de conduita a statului de drept.

Marina GLODICI

Baia Mare

11 august 2011