By Georgeta Resteman

Sunt triste, cu petalele-amortite

De-atata nea se-apleaca spre pamant

Cand gerul le va dobori, strivite

Vor strange doruri intr-un legamant.

Incarcerate sub zapezi si gheturi

Se sting incet, topindu-se tacute

Si pier apoi ca aburul din ceturi

Sau lacrima destinelor durute.

In inchisoarea rece, sub zapezi

Asteapta-n taina sevele sa-nvie

Cu razele de soare din amiezi

Sa-mbrace Universu-n armonie.

Sunt suflete-nghetate de tristeti

Printre zabrele emanand iubire

Perdele de lumina-n dimineti

Stindarde vestitoare de-mplinire.

Din puritatea fulgilor se-adapa

Isi umplu cu sperante calimara

Vor inflori si vor canta la harpa

Cand o sa vina iarasi primavara.

 Sibiu, 3 decembrie 2010