by Al. Florin TENE

Dupa evenimentele din decembrie 1989 majoritatea populatiei tarii noastre s-a trezit în fata unor situatii pe care nu prea le întelegea: democratia si pluripartitismul. Pentru români idealul guvernarii democratice, de altfel clasica, – egalitatea, libertatea, nu le întelegeau ca elemente contradictorii, ci le percepeau ca valori absolute, atunci când sunt supuse unei logici extreme, asa cum scria Leslie Lipson în Journal of International Affairs.

Însa, cei veniti la putere în decembrie 1989 nu au înteles ca pentru a fi guvernata cu eficacitate tara, într-o tranzitie fara socuri, conceptele egalitate si libertate nu trebuie considerate drept valori absolute, ci un tot coerent. Interpretând cele scrise de Leslie Lipson privind teoria democratiei si adaptând-o la situatia din România, comparând-o cu situatia similara din cea a fizicii teoretice la începutul secolului trecut, atunci analizele fizico-matematice ale lui Einstein care reformula conceptiile lui Newton, prin ideea de a întelege spatiul si timpul drept un singur concept coerent, interferândul spatiu-timp, ce pot fi asemuite cu libertate-egalitate. Acest concept era, pe atunci, considerat nu absolut, ci relativ.

În acest context analizând institutiile din tara noastra, întelese ca institutii democratice(!?), ma întreb daca nu este neaparat necesar sa reformulam, asa cum a facuto Einstein, si în domeniul gândirii politice din România, în contextul integrarii europene si al fenomenului globalizarii. Când numerosi factori externi, politici, economici, culturali, de mentalitate, religiosi, etc, veniti de pretutindeni fac presiuni asupra gândirii, mentalitatii si obiceiurile noastre. Între gândirea de dinainte a fizicianului amintit si si democratia din tara noastra exista asemanari.

Filozofia noastra politica se bazeaza azi pe reminiscenta ideilor din asa-zisa democratie socialista împletita cu idei democratice implementate „dupa ureche” din tarile cu democratie autentica. În ciuda faptului ca toti politicienii nostri au facut deplasari de documentare în aceste tari, cheltuind sume uriase din banii contribuabilului. De fapt aceste excursii au fost transformate în vilegiaturi personale si familiale,de distractie si cumparaturi. De aceea Constitutia noastra, modificata de câteva ori, nu a fost buna nici pentru trecutul apropiat, dar despre prezent si viitor ce sa mai vorbim? Ea a fost facuta, iar apoi modificata, în folosul a doi politicieni: Iliescu si Nastase care se fac vinovati, în mare parte, de situatia noastra de astazi.

Tarile democratice europene, totusi, au o filozofie a democratiei izvorâta din ideile antichitatii grecesti si dintr-o istorie ne accidentata de sistemul criminal communist. În aceste conditii, elementele democratiei;egalitate si libertate le putem considera elemente dintr-un joc al timpului si spatiului ca în fizica. Aceste idealuri ale natiunii române-egalitate, libertate-ar trebuie sa fie drept conceptele de baza ale societatii românesti. Dar egalitatea trebuie sa o întelegem ca factor dinamizator în fata Legii,adica nimeni sa nu fie deasupra legilor.

Nu asa cum o concepeau comunistii, care prin egalitate întelegeau ca toti sa fim saraci si doar o clica din fruntea tarii sa beneficieze de drepturi ne visate de popor, în numele careia vorbeau. Aceste valori de care am amintit ar trebui considerate izvorul spiritului datator de viata al sistemului nostru de guvernare. Pentru noi democratia ar trebui sa fie forma de guvernare ce combina, un timp larg de libertate si un spatiu adecvat de libertate. Astfel, în filozofia democratiei românesti, aceste idealuri, libertatea si egalitatea, pot fi considerate, ceea ce erau pentru Newton timpul si spatiu.

Notiunea de libertate, la modul general, are un caracter dualist: libertatea de actiune si libertatea de a nu fi constrânsi în actiunile noastre. Prima este o afirmatie, cea de-a doua este o negatie. Se cunoaste faptul ca libertatea se se caracterizeaza prin absenta constrângerii, dar,a nu fi constrâns înseamna ca cetateanul dispune de libertate de actiune. Abuzând de aceasta, actiunile exercita efecte asupra nerespectarii legilor si asupra altor persoane. Tocmai realitatea, de a întelege gresit libertatea,dupa 1989, s-a ajuns la devalizarea bancilor, fraudarea privatizarilor,etc. Subliniem faptul cu un exemplu cunoscut în popor: libertatea mâinii mele se termina unde începe obrazul sau nasul vecinului.

Libertatea de actiune este îngradita de o obligatie sociala. Fapt ce nu l-au înteles unii dintre noi, sau nu au dorit sa-l înteleaga, ne luând în consideratie postulatul ca libertatea în sensul negatiei este antagonica cu libertatea în sensul afirmatiei, atunci când cele doua sunt întelese în termeni extremi. Se poate rezolva aceasta dificultate prin introducerea unor repere limite, altfel spus, când libertatea negativa si cea pozitiva sunt întelese ca relative, asemeni raportului similar cu acel postulat al lui Einstein în cazul timpului si spatiului.

Egalitatea,asemeni libertatii, a fost înteleasa gresit, datorita educatiei si propagandei regimului de trista amintire. Asemeni libertatii, egalitatea are conotatii diferite. Aristotel distingea sensurile diferite ale termenului. Având la baza logica matematicii, observatia lui, în conformitate cu unul dintre aceste doua întelesuri pot fi considerate egale în cazul când conditiile sau împrejurarile în care traiesc sunt identice, sau daca persoanele respective sunt tratate identic. Fapt înteles gresit si aplicat eronat de catre „democratia” socialista,prin care am trecut.Întelegere gresita ce s-a perpetuat si dupa decembrie 1989.

Afirmatia aristotelica provine din natura progresiei aritmetice, tot el spunea câ în cazul progresiei geometrice între partile componente exista un raport proportional. Astfel,egalitatea emana fie uniformitate, fie proportionalitate. Socialismul de la noi nu a reusit sa trateze pe cetateni în mod identic. Unii erau mai tovarasi decât altii ce beneficiau de privilegii. Nici nu puteau sa trateze în mod egal cetatenii tarii datorita ideologiei luptei de clasa. Daca nazismul avea ideologia luptei împotriva unor rase, comunismul avea lupta împotriva unor clase sociale.

În tara noastra fortele politice de stânga si-au asumat dreptul de propietate asupra virtutilor egalitatii de sanse, prin vorbe, în realitate unii dintre lideri îmbogâtindu-se furând prin eludarea legii în detrimentul majoritatii saracite pe umerii careia „plâng”. Iar cele de dreapta au monopolizat cauza libertii de a fura din avutia nationala, cea mai ramas dupa governarile de stânga. Practic,toate partidele din tara noastra sunt de stânga datorita mentalitatilor si educatiei primitre în regimul trecut. Chiar daca ele se definesc de dreapta, de stânga, sau de centru. Numai selectia biologica si intrarea în politica a tineretului educat în societatea democratica va echilibra si canalize partidele pe adevaratul fagas al ideologiilor.

Când abordam problemele libertatii cuvântului, toti suntem de accord ca orice cetatean are dreptul sa-si comunice opiniile propri. Coerenta ca legatura dintre egalitate si libertate o gasim în expresia egalitate de sanse. În sensul acesta toti suntem egali, toti suntem liberi, mai précis în România de azi, toti suntem liberi în egala masura. Dar întrucât candidatii nostri câstiga alegerile, în virtutea evidentei, ei înceteaza sa fie egali cu ceilalti, datorita legilor promulgate de antecesorii lor din Parlament.