Este interesanta perspectiva istorica asupra speciilor de conducatori, de decidenti sociali. Specia aristocratica, elite prin nastere, s-a dovedit, daca privim toate culturile, frenatoare pentru progres. Exceptiile (nipon, englez etc.) sunt rezultate ale adaptarii acestor elite la reguli ce nu le apartin.

 

Specia “revolutionar-muncitoreasca” s-a dovedit falimentara. Noroc ca istoria nu i-a permis sa-si etaleze întregul potential de grozavie carcerala. Specia demagogico-revolutionara a “oamenilor de mijloc”, asa cum a patit rusinea poporul român dupa ruptura din decembrie, s-a dovedit a fi mai periculoasa decât o dictatura. A reusit sa dezamageasca pe absolut toata lumea si sa falimenteze absolut totul. Elitele ideologice de tip fascist s-au dovedit ca fiind în afara normalitatii, în raport cu sacralitatea vietii. Singurele elite care au putut asigura progresul social si cultural-stiintific au fost elitele alese democratic dintre politicienii de profesie, cu o pregatire intelectuala extrem de ridicata sau macar supramedie. Adica nu orice obraznic rau de gura si bun de nimic, care casca gura celor fara gândire proprie, are acces la nivel de decizie sociala.

 

Desigur, padure fara uscaturi nu exista, iar succesul aduce invidii si dusmanii, adica imagini scrise, vorbite, filmate etc. pe masura, minimalizând si înfierând. Dar… dincolo de toate acestea elita premiantilor, în corpul ei, este performanta. Acest lucru nu este posibil decât cu un mecanism electoral performant si corect. Nici noi nu vom putea scapa de gloata guristilor electorali decât schimbând mecanismul electoral. Când s-ar fi putut face primul pas, poporul nu a fost în stare sa înteleaga si nu s-a dus la vot. Este drept si ca promovarea ideii si inabilitatea asocierii mai multor tipuri de voturi a ecranat importanta ideii. Asa am ramas cu ceea ce avem. Au ramas ca niste lipitori.

 

Parlamentul consuma mai mult decât un minister, iar de lucrat lucreaza 7 mâini clonate. Practic, sutele de parlamentari se supun executând 7 ordine. Atunci, de ce este nevoie de atâtia? Daca nu sunt în stare sau nu îsi pot permite sa gândeasca pe cont propriu, contribuind cu idei la dezbateri, de ce se cheltuiesc bani cu ei? Zece la suta dintre ei ar face aceeasi treaba sau poate mai buna. Despre minciuna politica abjecta care ni se serveste zilnic ti-e sila sa si vobesti, dar vezi ca cei mai vinovati sunt cei mai agresivi în minciuni, în agresivitate demagogica si calomnieri. Practic, vina pe partide este direct proportionala cu aportul la dezindustrializarea si deznationalizarea (privatizarea) economiei românesti. Toti românii adulti stiu care partid cu cât a contribuit la saracirea lor. Fiecare român adult stie cine si cum a vândut, pe sub mâna, ramuri strategice: aurul, titeiul, industria de medicamente, Combinatul Siderurgic Galati etc. Cu ce tupeu mai pot aparea în fata natiunii si cu ce orbul gainilor îi mai voteaza populatia? Este absolut lamentabil sa asisti la nepasarea cu care întorc spatele interesului national. Cresterea puterii de influenta a UDMR-ului se datoreaza imbecilitatii si imoralitatii liderilor politici. Practic, USL-ul face PDL-ul dependent total de UDMR, pâna si în schitarea salutului. PDL-ul nu este în stare ca în situatii de umilire nationala, cum a fost cu ocazia sarbatoririi zilei de 15 martie, sa dea macar o replica de demnitate, cu riscul de a pierde guvernarea. Decât sa lase ciolanul, mai bine la dracu’ cu neamul.

 

Trista nevolnicie!

 

De aceea, este necesara schimbarea clasei politice, iar acest lucru presupune schimbarea sistemului electoral. Este mai important decât orice. Iar reforma statului se rezuma la destramarea statului cu consecinte greu de apreciat pentru viitor. O formula sociala este potrivita doar unei populatii cu o anumita moralitate, cu anumite obiceiuri si cu un anumit grad de instruire. Din pacate, oficialii nostri executa, nu gândesc. În rest, toti carutasii Europei vin sa ne traga de urechi: “Nu este cazul sa va mai gânditi la problemele nationale. Gânditi-va la problemele europene” (ca de restul vor avea ei grija, precum albii secolului XIX în colonii!). Iar turme de tuteri, reporteri si pixmeni aplauda, scriu, ovationeaza etc.

 

Doar în putine locuri din lume îsi pot permite acesti carutasi asemenea discursuri jignitoare. Sunt popoare în fata carora n-ar avea curajul sa deschida gura. Dar acele popoare au si reprezentanti alesi, nu impusi de gasti de retea organizata politic.

 

Prof. univ. dr. Gavril CORNUTIU

Universitatea Oradea

1 mai 2011