“Scrisul ca destin – impresii legate de Poezia dlui Adrian Botez” – de Luminita ALDEA

Adrian BotezSCRISUL CA DESTIN – IMPRESII LEGATE DE POEZIA DOMNULUI ADRIAN BOTEZ

by Luminița ALDEA

Ani în şir am trăit cu durere, şi neputinţă, şi lacrimă în suflet că nu voi găsi niciun poet contemporan care să fi evadat din temniţa mocirloasă a postmodernismului – această epocă de Kali-yuga a artei – spre care să strig: Iată Poetul! şi să am faţă de el, măcar în parte, veneraţia, respectul şi fruntea plecată ca în faţa lui Eminescu.

Mircea Dinescu a murit înainte de a se naşte ca poet sau a rămas prizonier blestemului din cuvintele: „Mircea, fă-te că lucrezi!” – şi în el nimic nu mai este poezie. Mă întreb dacă a fost vreodată; dacă era poezie ceva din „scârţa-scârţa, pâinea şi tărâţa” – …atât îmi vine în minte, din poezia lui Dinescu…  Continue reading

About these ads

“DOSOFTEI – Vestitorul lui EMINESCU”, de Adrian Botez

DosofteiRecenzie de  Constantin Stancu:

ADRIAN BOTEZ

DOSOFTEI – VESTITORUL LUI EMINESCU

-prima abordare stilistico-poetică/hermeneutică a operei Sfântului Mitropolit DOSOFTEI -

Editura RAFET

DOSOFTEI: CA ROUA CE CURGE PE MUNTE…

Într-o vreme în care Biserica este în criză, un ev în care criza a marcat sisteme sociale, politice sau culturale, Adrian Botez ne prezintă, în cartea sa Dosoftei – vestitorul lui Eminescu, carte apărută la Editura Rafet, Râmnicu Sărat-2014 (Director Constantin Marafet) – o parte a miracolului românesc, cumva uitat, cumva discret. Continue reading

Adrian Botez: O SCRISOARE OTRĂVITĂ

Adrian Botez“19.05.2014

Către: Ministerul Educației Naționale

În atenția: domnului ministru Remus Pricopie

Subiect: Implicarea societății civile în procesul de evaluare a conținutului noilor manuale școlare

Stimate domnule ministru,

Organizațiile semnatare vă solicită implicarea societății civile în procesul de evaluare a conținutului noilor manuale școlare, pentru a se evita ca atitudini discriminatorii sau antiștiințifice să ajungă în materialele educaționale. Solicitarea noastră se bazează pe angajamentul anterior al Ministerului, din martie 2012, de a ne implica într-un astfel de demers. Implicarea doar a anumitor culte religioase în acest proces ridică semne mari de întrebare în privința transparenței mecanismului de evaluare. Continue reading

Ștefan Lucian Mureșanu – ELEGIILE LUI NICHITA STĂNESCU

Nichita StanescuELEGIILE LUI NICHITA STĂNESCU ȘI NONNERVURILE LOR AFECTIVE

dr. Ștefan Lucian Mureșanu

Motto: Trupul meu viu și sufletul meu viu, / sau poate mai degrabă dorințele mele, / le-am ridicat ca pe niște
globuri mișcătoare / spre stele. (Nichita Stănescu, Cântec de om)

Cuvinte cheie: elegie, imagine, Nichita, superrealism, eu, lumi

1. Greul interior al imaginii create în elegia lui Nichita Stănescu
Nichita Stănescu s-a născut în acel sfârșit de martie Continue reading

Poetul descris de cei care l-au cunoscut. Eminescu batând mingea pe maidan, silit sa repete clasa a doua, apoi hamal (FOTO INEDIT)

poetul-descris-de-cei-care-l-au-cunoscut-eminescu-batand-mingea-pe-maidan-silit-sa-repete-clasa-a-doua-apoi-hamal-foto-inedit-18471226Cristinel C. Popa

În exclusivitate, fragmente din amintirile unora dintre cei care l-au cunoscut şi i-au fost aproape. Un portret inedit, puţin cunoscut, al poetul Mihai Eminescu. Însoţim textul de o fotografie inedită, practic necunoscută, a marelui poet.

Teodor V. Stefanelli îl descrie cu măiestrie, de zici că îl vezi pe scriitor în carne şi oase, el fiind cel care oferă detalii numeroase, foarte importante: “Eminescu cât timp a petrecut la Viena arăta foarte bine şi era deplin sănătos. Prin pieliţa curată a feţei sale străbătea o rumeneală sănătoasă, iar ochii săi negri, nu mari, dar pururea vii, te priveau dulce în faţă şi se închideau pe jumătate când Eminescu râdea. Şi râdea adese, cu o naivitate de copil, ce făcea să râză şi ceilalţi din societatea lui, iar când vorbea, prin râs, glasul său avea un ton deosebit, dulce, molatec, ce ţi se lipea de inimă. Părul său negru îl purta lung, pieptănat fără cărare pe ceafă, şi astfel fruntea sa lată părea şi mai mare de cum era, ceea ce-i da o înfăţişare senină, inteligentă, distinctă. Eine denkersterne (frunte de gânditor) ziceau colegii săi germani”, scrie Stefanelli în “Amintiri despre Eminescu” [...]  Continuarea AICI

Sursa: http://jurnalul.ro/special-jurnalul/reportaje/poetul-descris-de-cei-care-l-au-cunoscut-eminescu-batand-mingea-pe-maidan-silit-sa-repete-clasa-a-doua-apoi-hamal-ori-chefliu-658978.html

Poetul descris de cei care l-au cunoscut. Eminescu batând mingea pe maidan, silit sa repete clasa a doua, apoi hamal (FOTO INEDIT)

Eminescu.În exclusivitate, fragmente din amintirile unora dintre cei care l-au cunoscut şi i-au fost aproape. Un portret inedit, puţin cunoscut, al poetul Mihai Eminescu. Însoţim textul de o fotografie inedită, practic necunoscută, a marelui poet. Teodor V. Stefanelli îl descrie cu măiestrie, de zici că îl vezi pe scriitor în carne şi oase, el fiind cel care oferă detalii numeroase, foarte importante: “Eminescu cât timp a petrecut la Viena arăta foarte bine şi era deplin sănătos. Prin pieliţa… continuare AICI

.

Sursa: http://www.sursadestiri.net/poetul-descris-de-cei-care-l-au-cunoscut-eminescu-batand-mingea-pe-maidan-silit-sa-repete-clasa-a-doua-apoi-hamal-foto-inedit-s6969660269.html

PROFETISMUL EMINESCIAN

EminescuPROFETISMUL EMINESCIAN1

Orice epocă istorică a unui neam, caracterizată prin dualismul moral şi spiritual: a) criză abisală b) speranţă spre pretutindeni deschisă – a născut profeţi şi profeţii. A stimulat căutarea de identitate, individuală, dar mai ales naţională, pentru a se (re)întemeia lumea (sau o lume). Aşa a fost cazul românilor, după epoca fanariotă, aşa a fost după 1859 şi 1877, aşa a fost în epoca interbelică, apoi în cea postbelică.

Pentru că vremea noastră este un astfel de nod gordian al istoriei naţionale – se nasc profeţi şi se fac profeţii. Instinctiv, însă, ne retragem încrederea, spre izvoare mai sănătoase ale profeţiei, spre epoci proferice mai solemne şi mai salubre, în care profeţiile conţin un grad mai mare de profunzime a perspectivei istorice, sorţii şi menirii românilor. Eventual, o viziune mitică.

De aceea, admiţând premiza că Eminescu întrupează Logos-ul naţional, nu ar fi deloc lipsit de interes, gândim noi, să aflăm ce conţine profeţia Continue reading

„Of, Doamne, Doamne!”

AIPTEK164 de ani de la naşterea lui Eminescu

Suntem români, vrem să rămânem români şi cerem egală îndreptăţire a naţiunii noastre.
M. Eminescu

Mihai Eminescu a bucurat naţia noastră cu doar 39 ani de viaţă, dar cu o imensă activitate literară. 46 de volume, aproximativ 14.000 de file au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu în 1902. A fost poet, prozator şi jurnalist român, cea mai importantă voce poetică din literatura română.

Ion Caraion scria: „Eminescu este imponderabil şi muzică”. Ion Luca Caragiale spunea că Eminescu avea Continue reading

AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIS

Nicolae-Labi-December-2-1935-December-22-1956by Vavila POPOVICI

Poetul înțelege natura mai bine decât savantul.“– Novalis

Creația poetului Nicolae Labiş, destul de extinsă având în vedere anii vieții lui, este astăzi prea puțin cunoscută. „Buzduganul generației șaizeciste”, cum l-a numit criticul Eugen Simion, s-a născut la 2 decembrie 1935, în comuna Mălini (ce nume frumos!) din județul Suceava, cu „Pădurile de pini, de zadă și tisă, cu cerbi, căprioare, râși, cocoși de munte și alte aripate, cu furtuni și încremeniri…”, după cum nota scriitorul argeșean Vladimir Streinu. Fiul învățătorilor Eugen și Ana-Profira, Nicolae Labiș a început școala primară în clasa mamei sale, apoi, din cauza refugiului din timpul celui de al Doilea Război Mondial, a continuat școala într-o comună de lângă Câmpulung-Muscel, iar în 1945 s-a întors cu familia acasă.

A debutat în literatură la vârsta de 15 ani, în ziarul Zori noi din Suceava, în timp ce frecventa liceul „Nicu Gane” din Fălticeni, și la 16 ani în Viața Românească din București, după primirea unui premiu la Olimpiada de nivel național ținută la București, fiind remarcat de scriitorii vremii Mihail Sadoveanu și Tudor Arghezi. Continue reading

O fotografie a lui EMINESCU

manastirea-neamt-4Controverse  - by Ion Ionescu Bucovu

În Muzeul fotografiei există o fotografie a lui Eminescu, provenită din fondul fostului Muzeu de Istorie al PCR. Fotografia îl înfățișază pe Eminescu stând pe un scaun în parc; în mâna stângă rezemată pe genunchi ține un ziar. Acestă fotografie a fost achiziționată, contra sumei de 10 lei, de la Ion Petcu din București, în luna martie 1967. Pe spatele fotografiei este scris cu creionul: „Mihai Eminescu, bolnav la Mânăstirea Neamțului, în aprilie, anul 1887” (România Literară nr.24/2007)

Se știe că la Mânăstirea Neamț Eminescu a fost internat între 9 noiembrie 1886 și 9 aprilie 1887, fiind tratat rudimentar cu găleți de apă aruncată în cap, cu cufundări în putină și cu bătăi cu frânghia udă. La 9 noiembrie 1886 este predat ospiciului de un gardian. Onicescu l-a găsit aici într-o încăpere îngustă cu încă 11 demenți, dintre care unii foarte furioși, în haine ospitalicești și cu o tichie pe cap. Continue reading

Seminar despre conștiință (1)

La câmpDumnezeu a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.”

Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.”

„Eu sunt Domnul.”

(Exodul, 3.5-6, 14; 6.2)

1. Când poruncește conștiința, oamenii onești procedează întotdeauna în același sens. (Nicolae Titulescu)

2. Conștiința mea este busola care are drept magnet idealul. (Victor Hugo)

3. Conştiinţa este sentimentul intim imediat, constant al activităţii eului în fiecare din fenomenele vieţii lui morale. (Voltaire) Continue reading

Conștiința – instrumentul vital al oricărui om

Nicolae Iorga.Totdeauna alegi – între Dumnezeu și Satana

 

Orice învățătură și informație care există în lume onorează sau necinstește două mari entități spirituale, fie pe Dumnezeu-Cratorul, a toate, fie pe impostorul și uzurpatorul Satana.

Fiecare dintre noi este liber, să accepte, să respingă sau să ignore, orice informație, orice practică sau orice învățătură, infinite prilejuri de-a cinsti sau dezonora Numele Dumnezeului Celui viu și adevărat.

Fiecare va decide însă în felul său, se va orienta fie după plăcerea firii naturale înclinate spre păcat și fărădelege, fie va dori să asculte de glasul moral așezat de Dumnezeu în conștiința sa. Oricum, omul va decide, după ceea ce iubește sau dorește, alegerea îi aparține în totalitate. Însă, dacă iubește curăția de inimă, se va orienta să fie pe placul lui Dumnezeu care l-a creat și i-a dat viață, și se va lăsa călăuzit de legea morala, de iubirea, bunătatea și credincioșia lui Dumnezeu.

Continuarea Armonia Magazine USA

„DIVIDE ET IMPERA!”

 Dezbina si stamanestePrin unire cetățile mici se dezvoltă, prin dezbinare și cele mai mari se distrug.”

Expresia provine din latină unde exista și ca proverb: „Divide et impera”. În română este mai cunoscut ca:„dezbină și stăpânește”. Acest „adagiu roman” a fost folosit ca principiu de guvernământ în diferite timpuri. Niccolo Machiavelli (1469-1527) a fost cel care a studiat și a scris despre politica imperiului roman, rezumând-o în această formulă. Ea este, după cum s-a putut cunoaște, mult mai veche. Heinrich Heine (1797-1856) o atribuie regelui Filip al Macedoniei care s-a urcat pe tron în 359 î.e.n. Formula a fost aplicată de multe guverne oligarhice care, pentru a subjuga popoarele, provocau dezbinări între naționalități.

Strategia a fost folosită efectiv și eficient de către administratorii imperiilor vaste, inclusiv de către cei ai Imperiul Roman și cel Britanic, care au „asmuțit” un trib împotriva celuilalt pentru a câștiga și menține controlul asupra teritoriilor cu un număr mic de trupe. Continue reading