ADRIAN BOTEZ – UN CONDEI PRIN CARE PLÂNGE SUFLETUL ROMÂNIEI

Adrian BotezImpresii legate de proza şi publicistica domnului Adrian Botez

de Luminiţa Aldea

Am citit recent trei volume ale domnului Adrian Botez: “Ruguri – România sub asediu”, “Cartea cruciaţilor români” şi “Basme”  - şi toate trei mi-au tăiat respiraţia, de parcă tot aerul se consumase, arzând pentru cuvânt. Un scris ca o candelă veşnic nestinsă, un scris ca o fântână de lacrimi ce purifică şi înalţă, o voce ce aminteşte de Sfântul Ioan propovăduind în pustiu, un scris de român vertical… – gândeam dând filă după filă. Nu am citit uşor sau cu relaxare – nu e slova aici o apă ce curge liniştită, ci e un foc care arde – …ci am plâns, am râs, am suspinat, am tăcut adânc şi şi mai adânc am murit şi am renăscut prin cuvintele de foc ale publicisticii domnului Adrian Botez – ce este, fără doar şi poate, un condei în slujba României condamnate la moarte spirituală de timpuri nebune şi de legi bolânde, de guvernanţi Iude – care, pentru treizeci de arginţi, ar vinde, pe lângă Iisus, şi mamă, şi tată, şi morţii, şi viii, şi munţii, şi apele şi crucile din cimitire. Continue reading

About these ads

Manipularea contemplaţiei

contemplatia1by Mraconia

Un soldat, recrutat din masa unui popor civilizat al timpului nostru, pe câmpul de luptă se familiarizează cu primejdia morţii care îl ameninţă la fiecare pas. Cu toate acestea, nu se poate spune că soldatul simte pofta măcelului sângeros care urmează să se desfăşoare peste câteva clipe… Când muzica începe să cânte un marş, al cărui conţinut voliţional clocoteşte de ură sângeroasă, soldatul nostru, din resemnat devine agresiv… Adică, vrea ceea ce a dorit şi compozitorul marşului…

Se spune că Pitagora, întâlnind o ceată de oameni cheflii care ieşeau de la o beţie, ceru cântăreţilor ce-o conduceau să schimbe cântarea pe modul dorian[1]. Acestă schimbare de muzică ar fi avut darul să desmeticească pe cheflii care se întorceau acasă… Au plecat ruşinaţi acasă… Continue reading

Adrian Botez: REPUBLICA POPULARĂ … ŞI…”BLEGOMANIA”(?!)

Adrian BotezREPUBLICA POPULARĂ A UCRAINEI SUBCARPATICE ŞI…”BLEGOMANIA”(?!) GUVERNAMENTALO-SEREISTO-ROMÂNEASCĂ

Iată ce citim , într-un ziar online, Universul românesc:

În urma unui referendum, a fost fondată Republica Populară a Ucrainei Subcarpatice, stat care dorește desprinderea de Ucraina, în a cărei parte de vest se află.  Mass-media europene au păstrat o tăcere profundă asupra acestui subiect.(…) Peter Gecko, prim-ministrul Republicii Ucraina Subcarpatică a declarat că dacă Guvernul de la Kiev nu va recunoaște independența noii Republici atunci prin efectele recentului Congres al Maghiarilor și al Rutenilor, Republica Ucrainei Subcarpatice își va declara independența. Continue reading

Iubire și Respect, pentru Simona!

620532-simona-halep-trofeu1Te iubim Simona !

 

Simona Halep a ajuns astăzi într-o mare finală a tenisului mondial.  Am urmarit-o și ne-am bucurat de fiecare meci câștigat de ea, cu dăruire, modestie și pasiune.

.     Azi lumea întreagă știe că finalista de la Roland Garros este românca SIMONA HALEP   o  tânără serioasă, frumoasă, elegantă, discretă, talentată.

Indiferent de rezultatul final, tu ești câștigul nostru. Te iubim și te respectăm, Simona. Continue reading

Vavila Popovici: Rostul gândirii

Ganditorul_de_la_Hamangia-206x300„Cumpăneşte-n gând cuvântul şi în faptă gândul.”

William Shakespeare

 

Subiectul acestor rânduri a fost inspirat de un dialog. Făceam niște supoziții cu privire la viitor și am fost acuzată că prea mă gândesc la viitor fără să trăiesc clipa prezentă. În acel moment m-am trezit ca dintr-un vis și am privit câinele din preajmă care avea între labele sale un os pe care-l rodea. Am exclamat: „Ce fericit este animalul! El nu gândește la ziua de mâine!” Scrie un eseu pe tema asta! mi-a replicat persoana respectivă. Și iată cum am alunecat spre Gândire, proces al cunoașterii pe care-l alăturăm senzațiilor, percepțiilor, reprezentărilor, memoriei, imaginației.„Gândirea este un act, un cutremur al nervilor” spunea Mihai Eminescu; o îndeletnicire doar a omului, una dintre puținele însușiri care ne diferențiază de celelalte regnuri. Ea presupune o dezvoltare intelectuală, capacitatea de a raționa, de a face legătura logică între un eveniment și o consecință, de a chibzui posibilitățile și șansele. Gândirea este specifică fiecărui om, deosebindu-se prin calitățile lui de înțelegere și acestea funcție de nivelul atins prin cultură și educație. Continue reading

Adrian Botez – CINE SUNTEM CU ADEVĂRAT ŞI CE (NE) CREDEM

Adrian Botez(fragmente de corespondenţă)

…Probabil că aveţi oarece dreptate, atunci când afirmaţi că trebuie să am mai multă încredere în oameni/omenire! Şi eu mă gândesc, tot mai des, că e/ar fi bine să am mai multă încredere în “anticorpii” spirituali, pe care Hristos i-a pus in om… – …Mircea Eliade zice, în Les Trois Grâces, că este imposibil ca Dumnezeu să nu fi lăsat, în OM-Fiul Omului, “secretul/miracolul nemuririi” – al “tinereţii fără bătrâneţe şi vieţii fără de moarte”! Şi dacă a făcut acest lucru Dumnezeu (şi eu nu mă îndoiesc de aceasta, nici măcar o clipă!) – înseamnă că vom putea rezista (cei cu EDUCAŢIE ŞI CREDINŢĂ CREŞTINĂ AUTENTICĂ!), la toate “politicile” maloneste (de la nivel de oraş, ţară, planetă!) – “politici” demente, “politici” trădătoare, jefuitoare de Patrie şi de popoare, “politici” criminale! – dar noi vom rezista, prin credinţa/trăirea creştină (autentică şi vie!), la toate încercările satanice, care au loc şi ne revoltă, ori ne “bagă în răcori” (după fire şi caracter!), acum/azi, mai mult decât oricând, pe Terra! Continue reading

TATIANA SCURTU-MUNTEANU ŞI PARALELISMUL SINGURĂTĂŢII

Coperta TSM“PARALELISMUL SINGURĂTĂŢII”

de Tatiana Scurtu-Munteanu

Recenzie de Virgil Șerbu Cisteianu

La prima vedere, titlul acestui volum, îl poate duce pe cititor cu gândul la cunoscuta teoremă a lui Thales referitoare la cele două linii paralele. Lucrurile, însă, nu stau aşa. Prin folosirea acestui titlu, cititorul va sesiza că de fapt autoarea constată, compară, apropie lucrurile şi fiinţele, subliniindu-le asemănarea şi deosebirea. “Cerul e surd/ Şi apa e mută/,/ [...] Soarele-i gri/ Şi iarba e udă/ Şi plumbul îmi e ideal“. (Paralelismul singurătăţii p. 55)

Pentru Tatiana Scurtu Munteanu cunoaşterea înseamnă bucuria frumuseţii. Continue reading

Întunecând întunerecul

Coloana infinituluiAdevărul te poate elibera, pe când minciuna, niciodată

Este o vorbă: românul s-a născut poet. Fiindcă mulți o cunosc, nu puțini sunt și cei care o și cred, dar asta nu înseamnă că este  și adevărată.

Cert este că  un poet înțelege mai bine pe un alt poet.   Cine trudește  la plăsmuirea versurilor poate să se și refere cu mai mare acuratețe  la faptul că ele  transmit un mesaj, un fior spiritual, o muzică și un univers al lor, idei și judecăți,  dar  adevărul este si că adesea se  fabulează si se exagerează,  cu fapte și legende, iar scrisul lor nu e nicidecum ceva tabu cum vor unii să creadă.

La fel, un credincios, îl va intelege mult mai bine  pe un alt credincios din tagma lui.

Daca ajungi  să te încrezi în Eminescu, Eliade, Cioran sau Ionescu, vei avea un cult pentru ei și operele lor. Puțin altfel va fi dacă însă vei merge după Petre Țuțea, Ioan Alexandru, Octavian Paler, Dan Puric Continue reading

Fenomenul “Eminescu” atrage…!

Nu credeamÎn om e un șir nesfârșit de oameni.

Eminescu

Dă bine pentru orice român să fie eminescian. Din punct de vedere al românismului, al poeziei, al literaturii, al culturii, al atitudinii față de români și românism, al patriotismului-al iubirii și respectului față de Țară, e întemeiat, cred, și  e corect să avem în vedere etalonul Eminescu. Și, fără nici un dubiu, Eminescu este  un model și o culme, un luceafăr al culturii române.

Însă e cu totul altceva să ieșim din perimetrul stabilit de însuși genialul poet și să ne hazardăm în idei și atitudini care nu fac cinste nimănui, dimpotrivă. Continue reading

PROFETISMUL EMINESCIAN

EminescuPROFETISMUL EMINESCIAN1

Orice epocă istorică a unui neam, caracterizată prin dualismul moral şi spiritual: a) criză abisală b) speranţă spre pretutindeni deschisă – a născut profeţi şi profeţii. A stimulat căutarea de identitate, individuală, dar mai ales naţională, pentru a se (re)întemeia lumea (sau o lume). Aşa a fost cazul românilor, după epoca fanariotă, aşa a fost după 1859 şi 1877, aşa a fost în epoca interbelică, apoi în cea postbelică.

Pentru că vremea noastră este un astfel de nod gordian al istoriei naţionale – se nasc profeţi şi se fac profeţii. Instinctiv, însă, ne retragem încrederea, spre izvoare mai sănătoase ale profeţiei, spre epoci proferice mai solemne şi mai salubre, în care profeţiile conţin un grad mai mare de profunzime a perspectivei istorice, sorţii şi menirii românilor. Eventual, o viziune mitică.

De aceea, admiţând premiza că Eminescu întrupează Logos-ul naţional, nu ar fi deloc lipsit de interes, gândim noi, să aflăm ce conţine profeţia Continue reading

Rondul de noapte( POEM?, DA!)

Boris Marianby Boris Marian 

 Vorbeau, surâdeau, se sărutau, dar nu precum libidinoşii pe stradă, care se clatină ameţiţi . O dragoste puternică, de zei, este un fetiş, eu nu de ea am nevoie, ea este trecătoare , nu ea este steaua, în mine trăieşte ideea de dragoste, precum o trăiesc adolescenţii, schizofrenia mea, pentru că eu cred că am o leacă de aşa ceva, se exprimă prin acest dor necontenit de ceva absolut, iar realitatea este alunecoasă, schimbătoare, ca norii, ca apele, în mine este acelaşi copac al vieţii ca în paradis. Odidă, cărămidă, nu am nevoie de tine. Pe mine, vorba lui Eminescu, mie redă-mă. Am o mostră de şopârlă în birou, de batracian, gata să înghită orice insectă zburătoare şi umblătoare. NU sunt eu acea insectă. Omul negru va veni şi va face dreptate. O va pune pe batraciană să şteargă praful, pe ţânţar să scrie articole, pe oameni să umble printre nori. Ce spui, Omule Negru? El tace, el este NIMENI. Până aici totul este o aiureală. Ceasul bate, ceasul bate solemn, lemn, lemn, cosciug, rug, cascadă de vocale, răsunet de cristale,Iubita cu ochii negri, căprui, sprincene frumoase, râs de căprioară, în cântecul greierilor nici un semn că vom muri în curând, iarba verii este tot ce a rămas din visele războinicilor ucişi . Ce contăm noi? Continue reading

DOI FRAŢI-POEŢI – DOUĂ DESTINE

Emil Botta ELEMENTE EMINESCO-ROMANTICE, ÎN OPERA POETICĂ A FRAŢILOR DAN ŞI EMIL BOTTA

Orice ar zice (sau, mai exact, ce n-ar zice şi nici nu zic!) istoriile literaturii române, din ultimul veac (de la George Călinescu, Eugen Lovinescu, Ion Negoiţescu, dicţionarul lui Mircea Zaciu ş.a.) – şi până la aceea a lui Alex Ştefănescu şi, mai cu seamă, la cea extrem de subiectivistă şi cu grave deformări de ordin axiologic, a dlui Nicolae Manolescu!), Adjudul, ca şi Răşinarii Sibiului, este un loc special, în România: dacă Răşinarii Sibiului i-au dat, ca spirite superioare, pe Octavian Goga şi pe Emil Cioran – Adjudul a dat, egal, României/Valahiei două Duhuri alese: pe Fraţii Orfici – Poeţii-Fraţi DAN şi EMIL BOTTA.

Amândouă, după opinia noastră, aplecându-se, într-o adâncă reverenţă, în faţa Duhului Protector al Valahilor – EMINESCU – dar reverenţa lor neînsemnând, nicicum, epigonism, ci creativitate, originalitate, complementaritate, faţă de Demiurgul Logos-ului Valah. Continue reading