Adrian Botez: EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ

Adrian Botez…Simţeam, până la a şti, că nu mai este, în lume, loc de frumuseţe, de artă expiatoare şi de răsuflare lină-a luminii, din inima şi din plămânii mei cei sufocaţi de-amintire – dacă nu se preface lumea mea într-un fulger, într-o limbă unică, ieşită dintre toate dualităţile preschimbării şi transfigurării, ca şi de sub toate tăcerile morilor pustiurilor arabe şi nababe, donquijoteşti, de tăcere frazată – limbă pe care numai spiritul meu o înţelege.

Existenţă şi Nonexistenţă – totdeodată! Nescrisă de nimeni anume – şi scrisă în toate rotirile Cerului de Stele. Continue reading

Recenzie de Octavian Constantinescu, la vol. lui Adrian Botez: “Cavalerii Apocalipsei: Psalmodieri în vârful muntelui”

cavalerii apocalipticiDESCÂNTEC DE PLÂNS CU INIMA LA GURĂ1

de Octavian Constantinescu

Volumul domnului Adrian Botez, “Cavalerii Apocapliptici: Psalmodieri în vârful muntelui”, nu este unul de poezie obişnuită. Spiritul ludic, bine temperat (un fel de râsu’-plânsu’ mai “particular”), pare să-şi fi ocupat un loc bine meritat, în creaţia acestui autor original, aparte, cu un parfum aşa de particular, încât critica ar putea numai cu greu să-l circumscrie unui “curent”, unei “tendinţe”, sau “şcoli” literare anume. Titlul volumului nu este peiorativ, aşa cum am fost tentat să cred, la prima luare de contact cu cartea, contaminat fiind eu de lecturi mai vechi (vezi Topârceanu, cu al său roman “Minunile Sfântului Sisoe”, unde putem citi, negru pe alb, “Şi iată, şi iată, pe vârful muntelui ne-am aşezat…”) – ci el reprezintă un strigăt de alarmă, o prevestire a unor realităţi cu adevărat de apocalipsă, trecute, însă, printr-un filtru special, cu parfum uşor ludic, uşor autoironic, dezbărat de imprecaţie. Continue reading

Recenzia lui Octavian Constantinescu: “Nălucirile abatelui Bernardo – cinci povestiri fantastice” de Adrian Botez

Nălucirile-abatelui-Bernardo ÎNTRE FANTASTIC ŞI REAL – O CĂLĂTORIE A SPIRITULUI1

de OCTAVIAN CONSTANTINESCU

Am avut, ca şi în alte dăţi, ocazia de a citi (pe rând, pe fiecare) cele cinci povestiri, din cartea profesorului Adrian Botez, “Nălucirile abatelui Bernardo – cinci povestiri fantastice” şi pot să mărturisesc, acum, că impresia lăsată de povestirile adunate în volum e mai puternică: laolaltă, povestirile spun, parcă, mai mult, parcă altceva! Continue reading