RADU GYR – INIŢIEREA ÎNTRU MARTIRIU: ÎNTRE LUT ŞI AZUR, ÎNTRE LANŢ ŞI ARIPĂ

Radu Gyr1Radu Gyr (n. 2 martie 1905 la Câmpulung Muscel – d. 29 aprilie 1975, Bucureşti, pseudonimul literar al lui Radu Demetrescu) a fost un poet, dramaturg, eseist şi gazetar român.

S-a născut la poalele Gruiului din Câmpulung, de unde şi pseudonimul literar Gyr, prin derivaţie. A fost fiul actorului craiovean Coco Demetrescu. A fost membru de seamă al Mişcării Legionare, comandant legionar şi şef al regiunii Oltenia. Conferenţiar la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Radu Gyr a fost autorul textului Sfântă tinereţe legionară, imnul neoficial al Mişcării Legionare, al Imnului Moţa şi Marin (dedicat lui Ion Moţa şi Vasile Marin, legionari căzuţi în luptă la Majadahonda în 1937 în timpul războiului civil din Spania împotriva forţelor republicane), al Imnului muncitorilor legionari şi al altor lucrări dedicate Mişcării Legionare. Continue reading

Adrian Botez: „A STA ÎN CALEA OAMENILOR“

Adrian BotezA STA ÎN CALEA OAMENILOR

Era frigul ascuţit şi jilav al unui sfârşit de martie câinos. Oraşul nu suferise de pe urma inundaţiilor. Satele, însă, jur împrejur, fuseseră scufundate, mai mult de jumătate, într-o mlaştină neagră, uleioasă, greţoasă, deznădăjduitoare.

Era duminică, la un ceas după amiază. Tânărul desculţ stătea în mijlocul străzii, pe carosabil – îngenuncheat. Şoferii, destul de rari, care treceau, îl înjurau pe cel îngenuncheat – grosolan şi sonor, spectaculos, ieşiţi afară cu trupul, pe jumătate, din cabine.”Beţivule!” – strigă unul, cu o mirare victorioasă, de parcă atunci ar fi făcut o mare descoperire. Îl înjurau – şi treceau mai departe. Aveau treburile lor, atât de grabnice… Continue reading

“Prostul” de Adrian Botez

Turnul lui David...PROSTUL

Suntem în timpurile vechi ale Marii Cetăţi a Yerushalayimului. O furtună cumplită, de noapte, tocmai a trecut, tăvălug, peste Cetate. După ce a învârtejit, ca-ntr-un cazan clocotitor, nori de smoală, deasupra hipodromului măreţ (al răcnetelor de întrecere a cvadrigelor fudule, cu cai ai deşertului, de cei care unesc, în făptura lor de fulger, şerpii şi lebedele) – a spart  câteva ferestre ale trufaşelor palate din Marea Cetate şi a ciobit, cu trunchiuri de chiparoşi smulşi din rădăcini, marmura de pe vreo cinci  trepte. Palate ale regelui Irod, ale celui de-al cincilea procurator al Iudeii, “cumplitul călăreţ Pilat din Pont”, palate ale veneticilor patricieni, ale marilor preoţi băştinaşi… Continue reading

Adrian Botez: MODALITĂŢI DE A CONVIEŢUI CU MOARTEA, ÎNTRU VEŞNICIA ARTEI

cop_fara_moarte1MODALITĂŢI DE A CONVIEŢUI CU MOARTEA, ÎNTRU VEŞNICIA ARTEI:

TRILOGIA SONETISTICĂ

FĂRĂ DE MOARTE. De trei ori 60 +1 Iconosonete”,

de THEODOR RĂPAN

(Editura „Semne”, Bucureşti, 2014)

Dacă dezonorata critică (şi istorie!) literară valahă, de la-nceputul de veac XXI, şi-ar lua misiunea axiologică în serios (precum, de fapt şi de drept, nu şi-o ia!), doamna” cu pricina ar constata că Sonetul românesc are, azi, TREI CRAI-MAGI DE LA RĂSĂRIT – care-şi schimbă, între ei, tiara (ori coroana!), după plac şi în bună înţelegere – întru ARMONIA DEPLINĂ A „POESIEI”. Iar printre cei trei, fără vreo urmă de îndoială, hălăduieşte şi THEODOR RĂPAN. Continue reading