LEGEA…”SĂLTĂRII”!

Adrian BotezLegea nr. 217/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii

În vigoare de la 30.07.2015

3. La articolul 2, literele a)c) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

” a) prin organizaţie cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob se înţelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor Continue reading

ADRIAN BOTEZ: EMIL BOTTA – ÎNCHINĂTOR ÎNFRÂNT EMINESCULUI…?!

Arheii-emilbottieniARHEII EMILBOTTIENI1
(note de lectură)

 

O veche şi calda prietenie, care mă leagă, de mulţi ani,  de autorul cărţii pe care o adnotez aici, mi-a făcut posibilă întâlnirea cu volumul lui Adrian Botez “EMIL BOTTA – ÎNCHINĂTOR ÎNFRÂNT EMINESCULUI…?! – ARHEII EMILBOTTIENI” (469 de pagini). Un titlu aproape misterios pentru mine, ascunzând, în orice caz, un singur indiciu: anume, că e vorba despre un volum de  hermeneutică  Am experienţa unor lecturi anterioare, din acelaşi autor, astfel încât m-am crezut, ca un adevărat inconştient, în stare să citesc şi să înţeleg cartea. Mărturisesc, aici, că nu mi-a fost uşor.

Volumul debutează cu o prefaţă, atât de riguros explicativă, privind demersul ştiinţific al elaborării unui asemenea volum, încât ar fi trebuit să mă lămuresc Continue reading

Adrian Botez: EPILOG – sau: EU, MOARTEA ŞI „CHESTIA” DE PE PĂLĂRIE

Adrian BotezEPILOG – sau: EU, MOARTEA ŞI „CHESTIA” DE PE PĂLĂRIE

Se spune că Sfântul Francisc din Assisi (i se spune doar “cel mai blând dintre sfinţi”, dar eu cred că, înafară de Hristos, este cam singurul creştin adevărat, din toată istoria Pământului…de 2000 de ani încoace!), pe la 1226, aflat pe patul de moarte, undeva, într-o colibă de lângă Portiuncula, ar fi fost stârnit spre piscul Poeziei sale, de nerăbdarea vinovată a unui preot.

Care preot, venit la căpătâiul său, să-i dea “ultima mângâiere”, şi văzând că bietul (de fapt, nesuferitul…) sfânt, în loc să se grăbească, aşa cum e firesc, cu spovedania, ca orişice muritor… – el se ruga şi tot binecuvânta Continue reading

Adrian Botez: OMUL CU PICIOARELE INVERSATE

Adrian BotezOMUL CU PICIOARELE INVERSATE

A fost odată un om care se născuse cu picioarele inversate: stângul, în locul piciorului drept, iar dreptul, în locul piciorului stâng. Degetele cele mari, de la picioare, erau îndreptate spre înafară, tot aşa cum cele mici – spre înăuntru.

Când s-a născut, din burta mamei lui (o femeie simplă, aproape analfabetă, dar tare de treabă…), a vrut, ca toată creatura umană, să intre, în lumea asta, cu dreptul…şi, vă daţi seama şi singuri, dreptul lui era stângul…

Ghinionul a fost, în aceeaşi clipă, lângă el – şi, de-a lungul vieţii lui, tovarăş nedespărţit! Şi, pe măsură ce ghinionul a crescut – i s-a chircit (de-a dispărut, aproape de tot!) simţul moral, de care-şi bat joc Satana şi Mark Twain, egal! Continue reading

ADRIAN BOTEZ: 13-ÎNTR-UN AMURG

Adrian Botez13-ÎNTR-UN AMURG

…Într-un amurg de dincolo de orice lumi, pe un drumeag fictiv, s-au întâlnit Petru şi cu Iuda. S-au oprit, amândoi, faţă-n faţă, şi se priveau, pe sub sprâncene, cu dureri trezite şi cicatrici rupte, din nou sângerânde.

Primul care a rupt tăcerea bănuitoare a fost Petru:

-Nu ţi-e ruşine?

-De ce să-mi fie ruşine? Şi eu am murit, în felul meu, pentru El – rosti, cu privirea înseninată, parcă, de o visare neaşteptată, Iuda.

-Dar cum…cum ai murit…de ce uiţi asta? Continue reading

Adrian Botez: UN PORTRET

Adrian BotezUN PORTRET

Ţinea, pe raftul din mijloc al bibliotecii, proptit de un suport de carton, un portret fotografic, al unei femei. Se uita destul de des la el – şi cădea pe gânduri, de fiecare dată când îl privea.

El nu era Hugh Grant şi nici Brad Pitt, iar ea, cea din fotografie, nu era nici ea, la rândul ei, Demi Moore, nici Julia Roberts. El era un bâtrân, de 60 de ani (aşezat, acum, într-un cărucior, în faţa bibliotecii), iar cea din portretul fotografic era mama sa. Mama sa, care nu murise de mult, dar murise foarte departe. Atât de departe, încât el nici nu apucase, la început, să-şi facă vreme să meargă la mormântul ei… pentru ca, apoi, din pricina unei paralizii, instantanee, a ambelor picioare, să nici nu mai poată a se gândi că va mai ajunge, vreodată, la acel mormânt prea îndepărtat, al mamei sale. Continue reading

Adrian Botez: IMPORTANŢA FIRELOR DE PĂR DIN NAS

Adrian BotezIMPORTANŢA FIRELOR DE PĂR DIN NAS

-fragment dintr-o cronică siciliană-

Aţi văzut, vreodată, cum merge, cum umblă, cum păşeşte un sicilian sadea? – pe străzi, ca şi pe drumeagurile şi cărăruile Siciliei, care şerpuiesc, la nesfârşit, peste dealurile stranii, ca de pe lună. Un sicilian “sadea”, adică, nu unul dintr-ăia, încovoiat de zgarda stupidă, a stupidelor şi meschinelor legi omeneşti, şi nici azvârlit de soartă, prin lume, castrat de menghina străinătăţii şi de umilinţele ei – şi pretinzând, apoi, la întoarcerea în Paradisul Pierdut (pentru el) al Siciliei, că nu s-ar fi schimbat nimic, în el… Continue reading