Adrian Botez: „A STA ÎN CALEA OAMENILOR“

Adrian BotezA STA ÎN CALEA OAMENILOR

Era frigul ascuţit şi jilav al unui sfârşit de martie câinos. Oraşul nu suferise de pe urma inundaţiilor. Satele, însă, jur împrejur, fuseseră scufundate, mai mult de jumătate, într-o mlaştină neagră, uleioasă, greţoasă, deznădăjduitoare.

Era duminică, la un ceas după amiază. Tânărul desculţ stătea în mijlocul străzii, pe carosabil – îngenuncheat. Şoferii, destul de rari, care treceau, îl înjurau pe cel îngenuncheat – grosolan şi sonor, spectaculos, ieşiţi afară cu trupul, pe jumătate, din cabine.”Beţivule!” – strigă unul, cu o mirare victorioasă, de parcă atunci ar fi făcut o mare descoperire. Îl înjurau – şi treceau mai departe. Aveau treburile lor, atât de grabnice… Continue reading

“Prostul” de Adrian Botez

Turnul lui David...PROSTUL

Suntem în timpurile vechi ale Marii Cetăţi a Yerushalayimului. O furtună cumplită, de noapte, tocmai a trecut, tăvălug, peste Cetate. După ce a învârtejit, ca-ntr-un cazan clocotitor, nori de smoală, deasupra hipodromului măreţ (al răcnetelor de întrecere a cvadrigelor fudule, cu cai ai deşertului, de cei care unesc, în făptura lor de fulger, şerpii şi lebedele) – a spart  câteva ferestre ale trufaşelor palate din Marea Cetate şi a ciobit, cu trunchiuri de chiparoşi smulşi din rădăcini, marmura de pe vreo cinci  trepte. Palate ale regelui Irod, ale celui de-al cincilea procurator al Iudeii, “cumplitul călăreţ Pilat din Pont”, palate ale veneticilor patricieni, ale marilor preoţi băştinaşi… Continue reading

Adrian Botez: MODALITĂŢI DE A CONVIEŢUI CU MOARTEA, ÎNTRU VEŞNICIA ARTEI

cop_fara_moarte1MODALITĂŢI DE A CONVIEŢUI CU MOARTEA, ÎNTRU VEŞNICIA ARTEI:

TRILOGIA SONETISTICĂ

FĂRĂ DE MOARTE. De trei ori 60 +1 Iconosonete”,

de THEODOR RĂPAN

(Editura „Semne”, Bucureşti, 2014)

Dacă dezonorata critică (şi istorie!) literară valahă, de la-nceputul de veac XXI, şi-ar lua misiunea axiologică în serios (precum, de fapt şi de drept, nu şi-o ia!), doamna” cu pricina ar constata că Sonetul românesc are, azi, TREI CRAI-MAGI DE LA RĂSĂRIT – care-şi schimbă, între ei, tiara (ori coroana!), după plac şi în bună înţelegere – întru ARMONIA DEPLINĂ A „POESIEI”. Iar printre cei trei, fără vreo urmă de îndoială, hălăduieşte şi THEODOR RĂPAN. Continue reading

ADRIAN BOTEZ: Ceața și poetul

Adrian Botez

CEAŢA ŞI POETUL

.                              Motto: „eu nu-mi fac rost de griji – ci
 .                                                   griji de rost!

e-o ceaţă-atât de deasă – de nu se văd nici sfinţii
se zvârcolesc fantasme de orbi în agonie
demonii prind pe frunte coroane precum prinţii:
să fugi din om în bestii devine-o isterie Continue reading

Adrian Botez: JURNALISTICĂ MODERNĂ

Adrian Botez

JURNALISTICĂ MODERNĂ

într-o gară
pustie aranjasem – rezolut – câteva
întrevederi (şi interviuri) urgente: prima şi
primul – cu patru jurnalişti ai
timpului trecut – plasaţi între
paranteze pătrate: [„o, nu
noi mai putem aştepta – oricât – eram doar în
eterna nesiguranţă a trecerii”] – şi astfel – cine ştie pe
câtă vreme – de ei am scăpat Continue reading

Adrian Botez: EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ

Adrian Botez…Simţeam, până la a şti, că nu mai este, în lume, loc de frumuseţe, de artă expiatoare şi de răsuflare lină-a luminii, din inima şi din plămânii mei cei sufocaţi de-amintire – dacă nu se preface lumea mea într-un fulger, într-o limbă unică, ieşită dintre toate dualităţile preschimbării şi transfigurării, ca şi de sub toate tăcerile morilor pustiurilor arabe şi nababe, donquijoteşti, de tăcere frazată – limbă pe care numai spiritul meu o înţelege.

Existenţă şi Nonexistenţă – totdeodată! Nescrisă de nimeni anume – şi scrisă în toate rotirile Cerului de Stele. Continue reading