Nea Marin si copilaria

Amza Pellea Mă fraților,

Acu, ce să mai spui. Eram și noi frumosi, și tineri. Pe Strandul Tineretului. Ce fete frumoase, mă fratilor. Una si una. Colege din toată Craiova. Stăateam pe cearceafuri, la soare, ne puneam cearceafurile alături, pe grupuri, ne vizitam de la un cearceaf la altul, cunoștințele. Aveam și dușuri, măi fratilor. In aer liber. Apa rece, cât cuprinde. Aveam si vestiare. Chiar si alea individuale, erau comune. Aveam si garderobă. Tot comună. Și două bazine. Unul mic, pentru copii. Altul mare, pentru tineri si bătrâni. Comunicau între ele. Știi? Comunicau între ele. Pe dedesupt. Printr-o fantă.

Continue reading

About these ads

Un ,,creștinism“ care-L contrazice pe Christos !

Biblieby Daniel Branzei

Căderea îngâmfatului ,,Chris“ (fără ,,t“, adică fără cruce) în păcatul curviei și reacțiile aiuritoare ale cetei care-l înconjoară a venit ca o confirmare a Evangheliei adevărate. Nu, acest ,,Chris“ nu este un Christos în miniatură, destinat să facă ,,minuni mai mari chiar decât ale Lui“, ci un impostor, un rob al păcatului, un învățător mincinos, un propovăduitor al ,,unei alte evanghelii“, căruia trebuie să-i spunem categoric: ,,Anatema“.

Evenimentul ne prilejuiește un moment de meditație pentru limpezirea crezului nostru. Iată întrebarea fundamentală care se pune:

Care este scopul final, credința sau minunile?

Continue reading

O înmormântare…deosebită!

Bis MetodistaO ÎNMORMÎNTARE…DEOSEBITĂ...

Traducere Rodica Botan

[Autor Necunoscut]

Consumată de pierderea mea, nici măcar n-am observat cît de incomodă era banca de lemn pe care ședeam. Eram la înmormîntarea celei mai bune prietene – mama mea. În cele din urmă a pierdut bătălia cu cancerul. Tristețea și durerea pierderii mă copleșiseră că mi se părea că nici nu mai pot să respir. Mama mea a fost totdeauna stîlpul meu de nădejde și de putere: la piesele de la școală cine credeți că aplauda mai tare decît toată lumea…cînd aveam cîte o durere de inimă lua o cutie cu șervețele și mă asculta pînă îmi vărsam toată inima în fața ei…ea m-a mîngîiat de moartea tatălui meu, ea m-a încurajat în anii de studenție și s-a rugat pentru mine toată viața mea. Continue reading

Manipularea contemplaţiei

contemplatia1by Mraconia

Un soldat, recrutat din masa unui popor civilizat al timpului nostru, pe câmpul de luptă se familiarizează cu primejdia morţii care îl ameninţă la fiecare pas. Cu toate acestea, nu se poate spune că soldatul simte pofta măcelului sângeros care urmează să se desfăşoare peste câteva clipe… Când muzica începe să cânte un marş, al cărui conţinut voliţional clocoteşte de ură sângeroasă, soldatul nostru, din resemnat devine agresiv… Adică, vrea ceea ce a dorit şi compozitorul marşului…

Se spune că Pitagora, întâlnind o ceată de oameni cheflii care ieşeau de la o beţie, ceru cântăreţilor ce-o conduceau să schimbe cântarea pe modul dorian[1]. Acestă schimbare de muzică ar fi avut darul să desmeticească pe cheflii care se întorceau acasă… Au plecat ruşinaţi acasă… Continue reading

Emilia Țuțuianu Dospinescu – MINODORA URSACHI

dictionarSuntem cu adevărat copiii gliei străvechi, ai unei Moldove, ai unei Românii, dar, mai mult ai unei citadine aşezări de teritoriul căreia suntem legaţi cu inima şi sufletul, această aşezare istorică, consemnată în documente de peste şase secole, fiind municipiul Roman, draga noastră Urbe muşatină.

La întretăierea drumurilor comerciale de pe Valea Şiretului, la confluenţa cu apele Moldovei, într-o zonă de circulaţie europeană a oamenilor, mărfurilor şi ideilor vremurilor, oraşul Roman a dat naştere unei pleiade de creatori plastici şi a fost gazda unor manifestări culturale de anvergură în întreg spaţiul românesc. Continue reading

Tineri, vreti ca partenerul casatoriei sa fie pentru voi omul primului sarut?

Pamelas-Prayer-Christian-Movie-Film-on-DVD-CFDb1

Norma creștină, ortodoxă, în familiile rurale cu frică de Dumnezeu

Wayne și Sara sunt doi tineri americani care se iubesc și se căsătoresc în 1968. După un an, în 1969 Sara o aduce în lume pe micuța Pamela, însă, din cauza unei boli necruțătoare, la nașterea ei, Sara moare. Wayne, împreună cu părinții săi, o crește pe Pam înconjurând-o cu mulă iubire. Tatăl său are un studio-magazin unde produc, închiriază și vând filme, cărți și alte materiele creștine. Așa se face că lucrând cu tatăl său, Wayne devine un creștin cu o bună mărturie și cu impact în societate. El făcuse o promisiune-legământ Domnului Isus: rugăciunea sa pentru Pam va fi în fiecare seară înainte de culcare, înaintea Lui, împreună cu Pam. Și, chiar dacă s-a întâmplat să fie plecat la o consfătuire într-alt oraș, pe când Pam deja avea 5 ani, el a sunat-o pe Pam și s-a rugat la telefon împreună cu ea. Continue reading

BI-AGONIA

Boris Marian

Bi-agonia

 

Un vers aiurea – agonia salvează România, există prea mulți reiteri, gauleiteri, wer reitet so schnell durch Nacht un Wind, es ist der Vater mit seinem Kind, e în germană, nu vă speriați, anglofonilor, e ora 13 și 15 minute, un om stă culcat, altul trage să moară, unul e constipat, altul trage apa, așa este la spital, mai fuge unul după seringi că s-au terminat, alții caută aer, Min. Sănătății nu mai are aer, nu a venit transportul de la UE, iar pușcăriabilii au luat aerul pentru vilele de la Cățelu. Continue reading

Revelion 2013 – 2014

Rev Jianu Liviu-Florian

Suntem obisnuiti sa oferim la o intrebare, un singur raspuns. Bunul meu prieten din vremea liceului, George Calinescu, spuea, citandu-l pe Roland Barthes: “In literatura, fiecare raspuns este o intrebare, si fiecare intrebare, un raspuns. Asta, in literatura. Dar in viata? Dar in arta? Dar in stiinta? Dar in credinta? Dar in dragoste? Si asa mai departe. Fiecare intrebare, cu raspunsurile ei, te pot ridica, sau te pot cobora. Caci, asa cum spune Edgar Alan Poe, “principiul poetic este, in chip strict si simplu, aspiratia omului catre o frumusete superioara. Manifestarea principiului este intotdeauna de gasit intr-o stimulare inaltatoare a sufletului.“ Continue reading

ALBA IULIA

cetatea_alba_carolina

De unde sunt eu? Sunt din copilăria mea. Sunt din copilăria mea ca dintr-o țară.”

Antoine de Saint-Exupery

Căci cea mai de preţ avuţie pe care o avem în viață ne este copilăria, cea care ne îndeamnă spre cunoaștere și ne dă încredere în viaţă. Acum, copilăria mi se arată ca o prințesă îmbrăcată în straie vălurite, translucide… Plecând din preajma mea cu multă vreme în urmă, plutește undeva în văzduh și uneori îmi vorbește de locurile prin care am trecut, îmi amintește… Continue reading

O altă faţă a Bucureştiului

Bucurestiby Alina Ilioi

E dimineaţă. Un pic prea frig pentru cum sunt îmbrăcată, dar mă conformez vremii şi fac cerculeţe din aburi, încercând să alung sentimentul ciudat pe care-l simt de câteva zile. În dreapta mea stă un corporatist, îl recunosc după ecusonul care îi atârnă la gât ca o etichetă care-l marchează pentru întreaga zi. O mamă trage după ea un băieţel cu ghiozdan în spate, mult prea adormit ca să-l mai intereseze că întârzie la şcoală. La următorul semafor zăresc doi tineri. El îi povesteşte înflăcărat despre colega de la muncă, ea… se uită în ochii lui cu o privire care strigă din toţi rărunchii “sunt îndrăgostită de tine”. Probabil încă nu a avut curajul Continue reading

Blestemul scriitorilor

IloiAlinaby Alina Ilioi

Se spune că e o binecuvântare să te poţi folosi de cuvinte pentru a exprima tot ce simţi, pentru a crea o lume a ta şi pentru a descrie stări sufleteşti aproape imposibil de explicat. Nu am să contrazic acest aspect. Aşa este. De multe ori, cu ajutorul cuvintelor, m-am vindecat. Însă, pe lângă această vindecare pe care ţi-o aduce scrisul, există şi un blestem.

Noi, cei care scriem, tindem să căutăm sensul din spatele cuvintelor. Răstălmăcim o propoziţie şi o întoarcem pe toate părţile, până când, istoviţi, alunecăm într-un somn adânc, ca atunci când ne trezim, să o luăm iar de la capăt. Când ne spune cineva că “îmi eşti dragă”, nu ne oprim aici şi atât. Nu ne mulţumim cu sentimentul euforic de a fi dragi unei persoane, şi nu mergem mai departe. Din contră, s-a deschis o nouă uşă, iar noi trebuie să explorăm dincolo de ea. Dragă în ce sens? Dragă într-un mod amical, sau unul romantic? Dragă, adică nu pot trăi fără de tine, sau doar dragă, adică eşti o persoană plăcută? De ce a ales cuvântul dragă? De ce tocmai acum? Contextul să aibă vreo relevanţă? Acestea sunt doar câteva dintre nelămuririle care ne zboară prin minte, doar de la o simplă afirmaţie. Continue reading

Pentru Mihai, cu dragoste ….

Mihai GadeaCristian Delcea

Sunt adventist de ziua a şaptea. M-am născut aşa şi, chiar dacă oficial nu sunt botezat în nicio religie, mă consider tot adventist de ziua a şaptea. Acum vreo 13-14 ani mergeam în fiecare seară de sâmbătă la o biserică din Piaţa Amzei. Acolo predica Mihai Gâdea.

Eu eram pe atunci un adolescent naiv, somnambulic şi prăbuşit cu totul în fantasmele din mintea mea. Nu mergeam acolo pentru că eram credincios, ci pentru a omorî monotonia unor sfârşituri de săptămână mohorâte. Şi, e drept, mergeam şi pentru Mihai Gâdea.

El era încă foarte tânăr, cred că nu împlinise 25 de ani. În contrast cu predicile sforăitoare ale bătrânilor pastori adventişti, Mihai Gâdea predica despre un Dumnezeu aproape. Dumnezeu-prietenul cu care vorbeşti în gând, mâna invizibilă pe care o simţi pe umăr când intri într-un spital. Lucruri din astea care ar trebui să fie fundamentul oricărei religii. Îmi vine greu să scriu asta acum, dar, în timpul ăla, la graniţa dintre milenii, Mihai Gâdea îmi devenise un fel de model. Aş fi vrut să fiu şi eu ca el.

Citiți continuarea în http://adevarul.ro/cultura/spiritualitate