Teodora-Sorina Cotrău: Cartea care țese o pânză nevăzută între Dumnezeu și Omenire

TSC3Ai fost vreodată inspirat de o carte cu atâta intensitate, încât cuvintele pe care le-ai parcurs să-ți ghideze pașii spre zări îngemănate cu răspunsuri la atâtea întrebări care nesoluționate, au săpat un vid în viață ta?

Însă odată întoarsă și ultima pagină, odată atins și ultimul cuvânt, pentru tine să însemne de fapt, primul pas făcut spre o destinație în care știi că speranța te inundă când ești încărcat de îndoială, zâmbetul, când ești rănit de lacrimi, pacea, când frică te imobilizează spiritual, o destinație unde îl găsești pe Dumnezeu și implicit, te regăsești pe tine, eliberat și împlinit, fericit, reînnoit în atitudine și suflet.Continue reading

Cum l-a „umilit” Adriana Săftoiu pe Mircea Cărtărescu

florin-negrutiu-editorialFlorin NEGRUȚIU

Sper că eşti fericită, Adriana Săftoiu! Am bătături în talpă şi nervii praştie.

– Nu vă supăraţi, caut cartea Adrianei Săftoiu…

– Game of Thrones?

– ?!…

„Valar morghulis! Adevărul e că unii consumatori, printre care şi subsemnatul, preferă un jurnal în sânge. Iar teasingul pe care de 24 de ore toată presa îl face cărţii doamnei consiliere de la Cotroceni ne sugerează că e cu sânge pe pereţi: doamna n-are milă nici de fostul ei şef, dl. Băsescu, nici de Madama…” Continue reading

VAVILA POPOVICI: Apariția volumului «Înțeles târziu»

Vavila Popovici

Vavila Popovici

A late understanding

POEMS

(selected)

Volum bilingv (român-englez) despre Amintiri și Gânduri

Celebrul rege  Solomon, în binecunoscuta sa operă filozofică  “Eclesiastul”, scrie că “Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.” (1:8).

Parcă, căutând a desluși această constatare filozofică a înțeleptului, pentru noi, Doamna Vavila Popovici, aflată acum în poziția privilegiată de-a privi în urmă cu încredere și satisfacție la ceea ce a privit și auzit,  într-o viață de om,  din preaplinul ei, cu decantare și încântare, așterne-n cuvinte imagini Amintiri și Gânduri– în versuri, cuprinse  sugestiv ca Înțeles târziu (A late understanding).  Continue reading

Adrian Botez: CUMPĂNĂ FRÂNTĂ…

Adrian BotezEvreii consideră că este normal să-i scuipe pe creştini pe străzile Ierusalimului“, declară părintele Pierbattista Pizzaballa, custodele Vaticanului pentru locurilor sfinte din Ierusalim.

Citat într-un interviu din ziarul Haaretz, după un nou incendiu şi vandalizarea unei mânăstiri a ordinului Trappist în Latrun, unde inscripţia “Iisus a fost o maimuţă” a fost mâzgâlită în evreieşte, Pizzaballa i-a atenţionat pe evrei asupra modului în care creştinii sunt trataţi în Israel.

În legătură cu vechea problemă a incidentelor în care evrei ortodocşi extremişti îi flegmează pe membrii clerului creştin, Pizzaballa a declarat: <<Când am venit în această ţară, mi s-a spus că trebuie să ştiu că, dacă umblu în sutană prin oraş [Ierusalim], oamenii mă vor scuipa şi să nu mă consider jignit, întrucât e normal>>.
Continue reading

Cum au sosit americanii în Cuzdrioara în ’56

amerby Zorin Diaconescu

Un oraş fără nebuni e banal şi probabil nu-şi merită numele. Mie nu mi-a fost dat să am parte de “frumoşii nebuni ai marilor oraşe”. Aşa a hotărât, în înţelepciunea sa, partidul, iar partidul, vorba poetului, era-n toate. Să trăieşti, în vremurile României Socialiste, într-un orăşel mic, nu era neapărat un dezavantaj. În cotloanele care nu interesau pe nimeni, viaţa putea fi mai agreabilă, pe cei din capitală îi omoară de obicei stresul, iar pe cei din provincie lipsa lui. La şcoala de unde îmi câştigam raţia alimentară, oamenii mai aveau chef de glume, regele neîncoronat al farselor fiind profesorul de română C. Continue reading

Vasile Filip: Două cronici de carte, autor Vavila POPOVICI

Vavila PopoviciDouă cărţi de Vavila Popovici:

ARTICOLE SI ESEURI –vol.IV
POPASURILE VIETII

 

Articole_Eseuri_IV_(2014)Uniţi întru credinţă

Celor treizeci de cărţi – versuri şi proză – tipărite de scriitoarea Vavila Popovici până la sfârşitul anului 2013, li se adaugă, în 2014, încă două. Una de „Articole, Eseuri”, volumul al patrulea, şi alta de memorii cu tentă istorică pregnantă – „Popasurile vieţii” – ambele Made în USA, Charleston, unde autoarea cu adânci rădăcini în pământul României trăieşte de câţiva ani. Continue reading

Nea Marin si copilaria

Amza Pellea Mă fraților,

Acu, ce să mai spui. Eram și noi frumosi, și tineri. Pe Strandul Tineretului. Ce fete frumoase, mă fratilor. Una si una. Colege din toată Craiova. Stăateam pe cearceafuri, la soare, ne puneam cearceafurile alături, pe grupuri, ne vizitam de la un cearceaf la altul, cunoștințele. Aveam și dușuri, măi fratilor. In aer liber. Apa rece, cât cuprinde. Aveam si vestiare. Chiar si alea individuale, erau comune. Aveam si garderobă. Tot comună. Și două bazine. Unul mic, pentru copii. Altul mare, pentru tineri si bătrâni. Comunicau între ele. Știi? Comunicau între ele. Pe dedesupt. Printr-o fantă.

Continue reading

Un ,,creștinism“ care-L contrazice pe Christos !

Biblieby Daniel Branzei

Căderea îngâmfatului ,,Chris“ (fără ,,t“, adică fără cruce) în păcatul curviei și reacțiile aiuritoare ale cetei care-l înconjoară a venit ca o confirmare a Evangheliei adevărate. Nu, acest ,,Chris“ nu este un Christos în miniatură, destinat să facă ,,minuni mai mari chiar decât ale Lui“, ci un impostor, un rob al păcatului, un învățător mincinos, un propovăduitor al ,,unei alte evanghelii“, căruia trebuie să-i spunem categoric: ,,Anatema“.

Evenimentul ne prilejuiește un moment de meditație pentru limpezirea crezului nostru. Iată întrebarea fundamentală care se pune:

Care este scopul final, credința sau minunile?

Continue reading

O înmormântare…deosebită!

Bis MetodistaO ÎNMORMÎNTARE…DEOSEBITĂ...

Traducere Rodica Botan

[Autor Necunoscut]

Consumată de pierderea mea, nici măcar n-am observat cît de incomodă era banca de lemn pe care ședeam. Eram la înmormîntarea celei mai bune prietene – mama mea. În cele din urmă a pierdut bătălia cu cancerul. Tristețea și durerea pierderii mă copleșiseră că mi se părea că nici nu mai pot să respir. Mama mea a fost totdeauna stîlpul meu de nădejde și de putere: la piesele de la școală cine credeți că aplauda mai tare decît toată lumea…cînd aveam cîte o durere de inimă lua o cutie cu șervețele și mă asculta pînă îmi vărsam toată inima în fața ei…ea m-a mîngîiat de moartea tatălui meu, ea m-a încurajat în anii de studenție și s-a rugat pentru mine toată viața mea. Continue reading

Manipularea contemplaţiei

contemplatia1by Mraconia

Un soldat, recrutat din masa unui popor civilizat al timpului nostru, pe câmpul de luptă se familiarizează cu primejdia morţii care îl ameninţă la fiecare pas. Cu toate acestea, nu se poate spune că soldatul simte pofta măcelului sângeros care urmează să se desfăşoare peste câteva clipe… Când muzica începe să cânte un marş, al cărui conţinut voliţional clocoteşte de ură sângeroasă, soldatul nostru, din resemnat devine agresiv… Adică, vrea ceea ce a dorit şi compozitorul marşului…

Se spune că Pitagora, întâlnind o ceată de oameni cheflii care ieşeau de la o beţie, ceru cântăreţilor ce-o conduceau să schimbe cântarea pe modul dorian[1]. Acestă schimbare de muzică ar fi avut darul să desmeticească pe cheflii care se întorceau acasă… Au plecat ruşinaţi acasă… Continue reading

Emilia Țuțuianu Dospinescu – MINODORA URSACHI

dictionarSuntem cu adevărat copiii gliei străvechi, ai unei Moldove, ai unei Românii, dar, mai mult ai unei citadine aşezări de teritoriul căreia suntem legaţi cu inima şi sufletul, această aşezare istorică, consemnată în documente de peste şase secole, fiind municipiul Roman, draga noastră Urbe muşatină.

La întretăierea drumurilor comerciale de pe Valea Şiretului, la confluenţa cu apele Moldovei, într-o zonă de circulaţie europeană a oamenilor, mărfurilor şi ideilor vremurilor, oraşul Roman a dat naştere unei pleiade de creatori plastici şi a fost gazda unor manifestări culturale de anvergură în întreg spaţiul românesc. Continue reading